Limite ale activităţii de probaţiune desfăşurate de ANP
| Comentarii |
|
limite ale activităţii de probaţiune desfăşurate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, pornind de la sensul european al acestei instituţii, probaţiunea presupune o combinaţie între supraveghere şi asistenţă socială, concretizată în:
- acţiuni întreprinse înainte de condamnare, pe întregul parcurs al procesului penal, prin cunoaşterea situaţiei economice şi psiho-sociale a individului şi informarea organelor abilitate să dispună asupra stării de libertate;
- acţiuni pe timpul executării pedepsei cu închisoarea, prin observare, cunoaştere şi programe terapeutice individuale şi de grup, în scopul pregătirii resocializării individului;
- supravegherea şi controlul modului de conduită generală a individului, care fie a fost liberat condiţionat sau înainte de termen din penitenciar, fie a beneficiat de la început de o alternativă la executarea pedepsei în închisoare.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor asigură de regulă acţiunile cuprinse în timpul executării pedepsei: observarea, cunoaşterea şi repartizarea deţinuţilor în raport de clasificarea stabilită, planificarea executării pedepsei pe baza consultării persoanei private de libertate, stabilirea programelor terapeutice individuale şi de grup obligatorii şi opţionale; analiza periodică împreună cu persoane private de libertate a modului de respectare a etapelor şi obiectivelor prevăzute în planificarea executării pedepsei; propuneri de reclasificare a deţinutului în raport de conduita şi modificările comportamentale survenite; propuneri de liberare condiţionată, de revocare a măsurii preventive, de întrerupere a pedepsei, de învoire în familie.
Tot în sarcina personalului de asistenţă socială şi probaţiune, dar în colaborare cu reprezentanţii din comunitate, intră şi acţiunea de pregătire a individului în vederea reinserţiei sociale.
Realizarea sistemului de probaţiune românesc nu se poate pune în discuţie fără o cooperare între factorii de putere responsabili politici, instituţii şi organisme abilitate atât la nivel central, cât şi local, reprezentând o opţiune de politică penală importantă şi alinierea sistemului de recuperare socială la standardele europene şi, în acelaşi timp, o investiţie rentabilă pe termen lung din punct de vedere al reducerii infracţionalităţii şi protecţiei sociale.
S-a apreciat că în timpul încarcerării sistemul custodial poate face prea puţin pentru condamnaţi în vederea reinserţiei lor sociale după executarea pedepsei privative, deoarece majoritatea timpului în penitenciar ei sunt lipsiţi de activităţi care să le dezvolte abilităţile sociale sau de muncă menite să îi ajute să ducă o viaţă productivă şi prosocială odată cu revenirea în comunitate. De aceea, este nevoie de dezvoltarea unei culturi noi în domeniul justiţiei penale, care să pună accentul pe dimensiunea comunitară, pe de o parte, şi pe cea de participare democratică a membrilor comunităţii la realizarea actului de justiţiei, pe de altă parte.
in prezent, justiţia trebuie să găsească răspunsuri pertinente la preocupările comunităţii cu privire la fenomenul infracţional, iar procesul penal trebuie să suporte anumite modificări ce au la bază principiile unei justiţii restaurative, reparatorii, care are în prim plan victima şi nevoile sale. prin repararea răului creat prin producerea infracţiunii. Totuşi, deşi prin apariţia noului Cod de procedură penală s-au concretizat legislativ preocupările legiuitorului pentru asigurarea unui echilibru în ceea ce priveşte garanţiile procesuale acordate infractorului în raport cu victima, credem că balanţa înclină în continuare în favoarea infractorului.
Se impune asigurarea cadrului instituţional de participare activă a membrilor comunităţii la realizarea actului de justiţie. Această dimensiune participativă a comunităţii depinde în primul rând de creşterea încrederii comunităţii, prin înţelegerea membrilor săi faţă de această abordare, promovând principiul voluntariatului în serviciile de justiţie penală. în întreaga lume se înregistrează o experienţă semnificativă prin promovarea unor programe de implicare a voluntarilor sub directa coordonare din partea personalului calificat în domeniul serviciilor corecţionale. în unele ţări. serviciile de probaţiune colaborează cu voluntari pentru munca cu infractorii şi acest lucru poate fi util mai ales în reintegrarea socială, datorită disponibilităţii lor mai mari de a oferi sprijin în momente dificile.
Trebuie însă remarcat că, deocamdată, se constată o neîncredere din partea reprezentanţilor justiţiei cu privire la eficienţa participării membrilor comunităţii în activităţii specializate de reeducare şi reinserţie socială. Din această perspectivă, s-ar putea naşte întrebarea: ce este de fapt probaţiunea?
Probaţiunea este un serviciu profesionist care îşi propune reintegrarea în cadrul comunităţii a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, pentru creşterea siguranţei publice prin prevenirea recidivei. Serviciul de probaţiune realizează un proces de individualizare a sancţiunii penale aplicate de către judecător, colaborează cu instanţele de judecată, dezvoltând parteneriate cu instituţiile locale, publice sau private, fiind o instituţie specializată în cadrul sistemului de justiţie penală.
Sancţiunile şi măsurile comunitare permit ca infractorul să rămână în comunitate, cu respectarea unor obligaţii bine determinate. Aceste sancţiuni sau măsuri comunitare pot fi considerate alternative la detenţie, fără pronunţarea pedepsei cu închisoarea.
în activitatea desfăşurată de aceste servicii de probaţiune se regăseşte colaborarea interinstituţională cu parteneri comunitari - instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale -, având un scop comun, acela de creştere a gradului de siguranţă publică. Această colaborare are la bază principiul parteneriatului activ public-privat, care face ca instituţia probaţiunii să reprezinte o instituţie modernă şi reformatoare în sistemul de justiţie penală. Pe această cale se urmăreşte atragerea resurselor exterioare sistemului, atât sub aspectul finanţărilor, cât şi al accesărilor resurselor profesionale.
