Contestaţia la executare prin poprire
| Comentarii |
|
contestaţia la executare prin poprire, procedura popririi debutează prin măsura indisponibilizării sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a bunurilor mobile incorporale în mâinile terţului poprit care, în calitate de „supraveghetor natural” al acestor valori, este obligat să conserve creanţa, refuzând să facă asupra ei orice act de plată.
În cazul în care terţul poprit refuză executarea obligaţiilor ce îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul nu se mulţumeşte numai cu conservarea garanţiei comune şi adoptă o atitudine mai vehementă faţă de terţ, în sensul că în cadrul procedurii validării obţine împotriva lui un titlu executoriu în baza căruia îl poate urmări ca pe un debitor principal.
Măsura de a împiedica efectuarea oricărui act de dispoziţie asupra sumei pe care terţul o datorează debitorului poprit are un efect grav asupra patrimoniilor acestora, fie că urmărirea a fost pornită în lipsa unui titlu executoriu împotriva unei sume exceptate de la executarea silită sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, fie că terţul este urmărit pentru o sumă pe care nu o datorează sau pentru o sumă mai mare.
Recunoscându-i popririi caracterul unui act mixt, de conservare şi executare în acelaşi timp, ca urmare a efectelor sale păgubitoare la care ne-am referit, executarea trebuie să se realizeze numai cu respectarea condiţiilor şi formelor prevăzute de lege.
Garanţia executării silite cu respectarea principiului legalităţii este asigurată de mijlocul procedural al contestaţiei la executare reglementată de art. 711 NCPC, ce dă posibilitatea oricărei persoane interesate să conteste actele de executare, deci şi pe acelea îndeplinite în procedura popririi, contestaţia la poprire fiind o modalitate a contestaţiei la executare".
Contestaţia la poprire fiind o formă a contestaţiei la executare, îi sunt proprii toate trăsăturile care definesc configuraţia juridică a instituţiei, ca o cale de atac specială la îndemâna celor interesati să obţină desfiinţarea unor acte sau măsuri de executare îndeplinite cu încălcarea legii.
Natura juridică a contestaţiei la executare s-a apreciat după cum executarea este contestată de părţile implicate în raportul juridic execuţional, ipoteză în care îmbracă forma unei căi de atac speciale, de control al legalităţii actelor procedurale, şi situaţia în care executarea este contestată de terţele persoane ce urmăresc scoaterea bunurilor de sub urmărire, caz în care contestatia nu este decât o veritabilă acţiune cu caracter petitoriu.
Aprecierea diferită a naturii juridice a contestaţiei în raport de persoanele ce o promovează a generat opinia potrivit căreia contestaţia la poprire formulată de debitorul poprit, terţul poprit ori creditor trebuie să se facă înainte de validarea popririi. După pronunţarea hotărârii de validare, dar nu mai târziu de momentul distribuirii sumei poprite, posibilitatea de a formula contestaţie la executare este recunoscută numai persoanelor cu totul străine de poprire .
Fiindcă legea nu face nicio distincţie cu privire la persoanele care pot contesta executarea prin poprire, problema caracterului obligatoriu sau facultativ al acesteia prezintă interes pentru a fi supusă cercetării.
Potrivit actualei reglementări, în principiu, poprirea nu mai presupune ca fază obligatorie validarea, fiindcă prin adresa executorului judecătoresc, terţul poprit are obligaţia nu numai să indisponibilizeze sumele sau titlurile de valoare datorate debitorului, dar şi obligaţia de a le pune la dispoziţia executorului judecătoresc în vederea plăţii sau distribuirii sumei către creditor.
Adresa de înfiinţare a popririi care înlocuieşte ordonanţa pronunţată de instanţă din vechea reglementare constituie primul act de executare faţă de debitorul poprit care poate fi contestat"'.
Primul interesat să conteste adresa de înfiinţare a popririi este debitorul, pentru motivele la care ne vom referi în secţiunea următoare.
Faţă de terţul poprit adresa de înfiinţare a popririi nu are semnificaţia unui act de executare, fiindcă împotriva sa creditorul nu are încă un titlu executoriu, motiv pentru care legiuitorul l-a sustras de la controlul legalităţii prin intermediul contestaţiei la executare.
în această fază procesuală, putem spune că terţul poprit se încadrează în categoria acelor persoane străine de raportul juridic dintre creditor şi debitor, căruia legea nu îi mai recunoaşte în mod expres dreptul de a formula contestaţie împotriva actelor de executare.
Referindu-se la persoanele cu legitimitate procesuală, legiuitorul foloseşte expresia generală de „cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. La prima vedere, din această sintagmă şi din contextul dispoziţiilor art. 711 NCPC s-ar putea interpreta că au fost excluşi terţii care justifică un interes, fiindcă cei interesaţi de refuzul executorului de a porni executarea silită, de lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu sau de condiţiile de valabilitate a încheierii de în-cuviinţare a executării silite nu pot fi decât creditorul şi debitorul, părţi în raportul juridic de executare silită.
Dacă din modul de redactare a obiectului contestatiei nu rezultă în mod clar că şi terţilor le este recunoscută legitimitatea procesuală în contestaţia la executare, din redactarea termenului în care se poate formula nu mai există nicio îndoială că actualul cod a restrâns sfera persoanelor la părţile raportului juridic execuţional.
Potrivit art. 714 alin. (4) NCPC, terţul care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate să formuleze contestaţie în tot cursul executării, dar nu mai târziu de 15 zile de la predarea sau vânzarea silită a bunului.
Recunoscând dreptul debitorului de a contesta adresa de înfiinţare a popririi, se pune întrebarea dacă acesta poate să aleagă între procedura contestării măsurii de înfiinţare a popririi în cadrul contestaţiei la executare sau apărări privind legalitatea actului de executare pe care să le invoce direct în procedura validării.
În legătură cu această chestiune, anterior adoptării noului Cod de procedură civilă s-a exprimat opinia că debitorul şi terţul poprit nu sunt obligaţi să formuleze contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi, caracterul contestaţiei fiind doar unul facultativ, fiindcă aceştia au posibilitatea să se apere în procedura popririi, numai că în ipoteza formulării contestaţiei instanţa este obligată să suspende procedura validării până la soluţionarea contestaţiei'".
Urmare a conţinutului procedurii validării, acela de verificare a condiţiilor popririi, într-adevăr contestaţia la poprire este numai facultativă, debitorul având posibilitatea să invoce împrejurări de natură a demonstra lipsa condiţiilor popririi, a diminuării ori stingerii datoriei după obţinerea titlului executoriu şi în raport de acestea să se obţină desfiinţarea în tot sau în parte a măsurii de executare.
Reglementarea actuală a popririi face ca procedura validării să depindă numai de atitudinea terţului poprit faţă de obligaţiile impuse prin adresa executorului judecătoresc în sensul că procedura se va declanşa numai dacă se refuză executarea acestor obligaţii. în termenul de 5 zile de la comunicarea adresei de înfiinţare a popririi sau de la scadenţa sumelor datorate în mod succesiv, terţul poprit este obligat să consemneze sumele de bani ori să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite la dispoziţia creditorului, confirmând executarea obligaţiei prin recipisa depusă la executorul judecătoresc.
Consemnarea sumei la dispoziţia creditorului are ca efect încetarea popririi, ca şi în cazul în care consemnarea o face debitorul cu afectaţiune specială, dând posibilitatea acestuia dinainte să-şi îndestuleze creanţa.
După înfiinţarea popririi terţul poprit plăteşte direct sumele reţinute pentru plata unei obligaţii de întreţinere, alocaţie pentru copii, sume datorate pentru repararea pagubelor cauzate ca urmare a vătămării şi integrităţii sănătăţii ori cauzate ca urmare a decesului persoanei, executarea obligaţiei de către terţ având ca efect stingerea popririi.
încetarea popririi are loc înainte de validare şi când se urmăreşte o creanţă fiscală, momentul indisponibilizării fiind concomitent cu acela al transferului creanţei ca urmare a suprimării procedurii validării.
Ne-am referit la aceste situaţii de încetare a popririi mai înainte de validare ori menţinere, după caz, pentru a atrage atenţia debitorului că există riscul să suporte consecinţele transferului judiciar al creanţei dacă aşteaptă să conteste măsura executării în procedura verificării condiţiilor popririi şi nu separat, pe calea contestaţiei la executare.
Fiindcă declanşarea procedurii validării depinde exclusiv de voinţa terţului poprit, considerăm că, pentru motive de di-ligenţă, adresa de înfiinţare a popririi trebuie contestată de către debitorul poprit în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de acest act sau cel mai târziu de la data efectuării primelor reţineri din veniturile sale periodice.
Într-o altă ordine de idei, pentru a argumenta interesul contestării adresei de înfiinţare a popririi pe cale separată, ne vom referi la conţinutul procedurii validării ori menţinerii popririi, acela de a verifica condiţiile transferului judiciar al creanţei, respectiv titlul executoriu în baza căruia s-a înfiinţat poprirea şi raportul juridic dintre debitorul poprit şi terţ.
De regulă, în procedura validării ceea ce se contestă este existenţa raportului juridic dintre debitor şi terţul poprit, deoarece refuzul acestuia de pe urmă de a executa poprirea este determinat de contestarea existenţei în tot sau în parte a creanţei.
Contestând existenţa raportului juridic în baza căruia terţul datorează debitorului suma de bani, nu ar exista niciun interes să se invoce de către debitorul poprit apărări în sensul desfiinţării popririi pentru lipsa obiectului său, fiindcă validarea profită şi acestuia prin plata indirectă pe care o face terţul, motiv pentru care el însuşi poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi.
Când ne-am referit la interesul debitorului de a contesta adresa de înfiinţare a popririi, nu am intenţionat să demonstrăm caracterul obligatoriu al contestaţiei, ci numai să atragem atenţia cu privire la folosul său practic, acela de a înlătura cât mai rapid cu putinţă efectul păgubitor al indisponibilizării unui element activ al patrimoniului.
Alături de autorii citaţi, recunoaştem contestaţiei la executare un caracter facultativ, dreptul de opţiune manifestându-se potrivit principiului disponibilităţii, ce presupune posibilitatea debitorului de a se apăra ori nu împotriva actului de executare sub rezerva că, în cazul în care ar manifesta dezinteres, contestaţia poate fi promovată în numele său de către creditori pe calea acţiunii oblice.
Refuzul terţului de a-şi executa obligaţiile impuse prin adresa de înfiinţare a popririi echivalează cu o opoziţie la executare care va fi justificată numai în procedura validării, cu riscul suportării unei sancţiuni a amenzii judiciare sau a obligării la plata daunelor-interese creditorului care, ca urmare a abuzului de drept, a suportat un prejudiciu constând în executarea cu întârziere a obligaţiei de plată.
Terţului poprit i-a fost suprimat dreptul de a contesta adresa de înfiinţare a popririi separat în procedura contestaţiei, nu pentru că nu ar justifica un interes, ci pentru a se evita întârzierea procedurii executării silite, acesta nefiind lipsit de posibilitate de apărare faţă de existenţa procedurii validării, în care poate să invoce aceleaşi apărări.
Recunoscând hotărârii de validare a popririi şi caracterul unui act de executare, se admite posibilitatea contestării sale în condiţiile art. 711 NCPC.
Contestaţia la executare a hotărârii de validare prezintă unele particularităţi fată de contestatia la adresa de înfiinţare a popririi, atât cu privire la interesul părţilor de a o promova, cât şi cu privire la apărările pe care debitorul şi terţul poprit le pot invoca în cursul său.
Când ne-am referit la interesul promovării contestaţiei la hotărârea de validare a popririi, am avut în vedere că pentru debitorul poprit, faţă de care poprirea se realizează printr-o singură plată, hotărârea constituie cel din urmă act de executare care nu mai poate fi contestat ca urmare a săvârşirii executării silite.
Doar în ipoteza în care poprirea se realizează prin plăţi succesive, debitorul ar justifica un interes în formularea contestaţiei la executare după validare invocând urmărirea sumelor în cote mai mari decât cele prevăzute de lege.
Debitorul nu mai poate să invoce în contestaţia la hotărârea de validare apărările invocate într-o altă contestaţie formulată împotriva măsurii de înfiinţare a popririi.
În ceea ce priveşte posibilitatea invocării unor apărări în contestatia la executare a hotărârii de validare, nici debitorul şi nici terţul poprit nu ar putea pune în discuţie aspecte legate de cele două titluri executorii în favoarea creditorului, fiindcă aceste chestiuni au fost lămurite în mod definitiv în procedura validării.
De asemenea, nu se pot invoca apărări de fond privind hotărârea de validare, pe care părţile au avut posibilitatea să le valorifice în apel, astfel că aceasta, având regimul unei hotărâri judecătoreşti, se va bucura de toate efectele lucrului judecat.
în doctrină şi jurisprudenţă s-a susţinut că validarea popririi devine fără bază legală dacă titlul executoriu al creditorului faţă de debitorul poprit s-a desfiinţat din diverse motive până la plata făcută de terţul poprit sau dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de validare au intervenit cauze de stingere a datoriilor.
Încetarea cauzei în temeiul căreia s-a dispus înfiinţarea popririi până la plata pe care trebuia să o facă terţul după validare este un alt motiv ce poate să fie invocat în contestaţia la executare
Pentru a se evita procedura de judecată pe care o presupune contestaţia la executare, s-a prevăzut posibilitatea desfiinţării de către instanţa de executare a măsurii popririi, la cererea debitorului sau a executorului judecătoresc, prin încheiere executorie.
Pentru aceleaşi motive, poprirea se poate desfiinţa de către executor înainte de validare, printr-o adresă pe care o comunică terţului poprit.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contestaţia la executare prin poprire
