A., B. şi C.c. Irlandei - Restricţiile de la avort în Irlanda: comunicată.
| Comentarii |
|
Cauza A., B. şi C. împotriva Irlandei (nr. 25579/05) [Secţia a III-a]
Potrivit legii irlandeze, astfel cum a fost interpretată de Curtea Supremă, un avort este legal numai dacă există un risc real şi substanţial pentru viaţa mamei, care poate fi înlăturat doar prin întreruperea sarcinii. De la introducerea amendamentelor Constituţiei numerele treisprezece şi paisprezece, în prezent este legală întreruperea sarcinii în străinătate sau obţinerea de informaţii privind astfel de servicii disponibile în alt stat.
Toate cele trei reclamante erau rezidente în Irlanda la epoca faptelor, au rămas însărcinate fără voia lor şi au decis să facă avort, deoarece au considerat că circumstanţele lor personale nu le permiteau să ducă sarcina la termen. Prima reclamantă era o mamă singură şi fără serviciu. Cei patru copii ai săi se aflau în plasament şi se temea că având alt copil ar putea pune în pericol şansele sale de a recâştiga custodia acestora, după eforturi susţinute de a depăşi unele probleme legate de consumul de alcool. Cea de a doua reclamantă a fost înştiinţată că exista un risc substanţial de sarcină ectopică şi, în orice caz, nu dorea să devină părinte unic. Cea de a treia reclamantă, bolnavă de cancer, nu a putut găsi un medic care să dorească să se pronunţe asupra faptului dacă viaţa sa ar fi fostîn pericol în situaţia păstrării sarcinii sau dacă fătul va fi afectat de testele medicale contraindicate, efectuate înainte de a descoperi că este însărcinată.
Ca rezultat al restricţiilor din Irlanda, toate cele trei reclamante au fost obligate să solicite efectuarea avortului în clinici private în Anglia, printr-o procedură pe care ele o descriau ca fiind inutil de scumpă, complicată şi traumatizantă. Prima reclamantă a fost forţată să împrumute bani de la un cămătar, în timp ce cea de a treia reclamantă, deşi se afla într-un stadiu timpuriu al sarcinii, a trebuit să aştepte timp de opt săptămâni efectuarea avortului chirurgical deoarece nu a putut identifica o clinică care să efectueze un avort medical (indus ca urmare a administrării medicamentelor) unei persoane nerezidente. Toate cele trei reclamante au suferit complicaţii la întoarcerea în Irlanda, dar s-au temut să ceară îngrijiri medicale datorită existenţei restricţiilor privind efectuarea avorturilor.
Comunicată în privinţa art. 2 (a treia reclamantă) şi în privinţa art. 3, art. 8, art. 1 3 şi art. 1 4.
| ← MARCHIANI contra Franţei - Existenţa în dreptul intern a... | JUHNKE contra Turciei - Examinare ginecologică impusă unei... → |
|---|
