JUHNKE contra Turciei - Examinare ginecologică impusă unei deţinute în lipsa consimţământului său liber exprimat şi informat: încălcare.
| Comentarii |
|
Examinare ginecologică impusă unei deţinute în lipsa consimţământului său liber exprimat şi informat: încălcare.
Cauza JUHNKE împotriva Turciei (nr. 52515/99), hotărârea din 13 mai 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
În 1997 reclamanta, resortisantă germană, a fost arestată de soldaţii turci sub suspiciunea de a fi făcut parte din organizaţia armată ilegală PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) şi a fost predată poliţiei locale. în 1998 a fost condamnată la închisoare. în acelaşi timp ea a formulat o plângere către procuror, susţinând că a fost supusă unei examinări ginecologice fără consimţământul său. A mai susţinut că a fost dezbrăcată şi agresată sexual de mai mulţi poliţişti în timpul examinării. Reclamanta a solicitat punerea sub acuzare atât a poliţiştilor cât şi a medicului. în 2002, procesul penal împotriva poliţiştilor a fost suspendat de către Curtea Supremă Administrativă. în 2004 ea a fost eliberată şi deportată în Germania.
În drept
Reclamanta s-a opus examinării ginecologice până în momentul în care a fost convinsă să o efectueze. Dată fiind vulnerabilitatea unei deţinute aflată în mâinile autorităţilor, nu era de aşteptat să refuze examinarea pe termen nedefinit. Ea a fost deţinută fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul pentru cel puţin nouă zile înainte de examinare. La momentul examinării, se afla aparent într-o stare mentală vulnerabilă. Nu s-a sugerat că a existat vreun motiv medical pentru o astfel de examinare sau că a fost efectuată ca urmare a unei plângeri de atac sexual venită din partea reclamantei. Mai mult, a rămas neclar dacă reclamanta a fost în mod adecvat informată cu privire la natura şi motivele acestei măsuri. Potrivit declaraţiei medicului, ea ar fi putut fi indusă în eroare asupra caracterului obligatoriu al examinării. Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă reclamanta şi-a exprimat consimţământul în mod liber şi în cunoştinţă de cauză. Impunerea examinării ginecologice în astfel
de circumstanţe a constituit o imixtiune în dreptul său la respectarea vieţii private şi în special în dreptul la integritatea fizică. în plus, nu s-a dovedit că imixtiunea era «prevăzută de lege» deoarece guvernul nu a prezentat niciun argumentdin care să rezulte că imixtiunea era bazată pe lege şi în concordanţă cu orice prevedere legală.
Examinarea contestată nu era parte a unei examinări medicale standard aplicate persoanelor arestate sau deţinute. Ea părea a fi mai degrabă o decizie discreţionară - nesupusă vreunei cerinţe procedurale - luată de autorităţi în scopul protejării membrilor forţelor de securitate care au arestat-o şi deţinut-o pe reclamantă împotriva unei eventuale false acuzaţii a reclamantei de atac sexual. Chiar dacă ar fi avut în principiu un scop legitim, examinarea nu a fost proporţională unui astfel de scop. Reclamanta nu s-a plâns de agresiune sexuală şi nu a fost avansat niciun motiv care să arate că ea ar fi vrut să o facă. Prin urmare, acel scop nu a fost unul care să justifice ignorarea refuzului deţinutei de a permite o astfel de interferenţă intruzivă şi semnificativă asupra integrităţii sale fizice sau să o poată convinge să renunţe la opoziţia sa manifestată în mod expres. Examinarea ginecologică ce i-a fost impusă reclamantei în absenţa consimţământului său liber exprimat şi informat nu a fost astfel «în concordanţă cu legea» sau «necesară într-o societate democratică».
Concluzie: încălcare (5 voturi contra 2).
Curtea a constatat lipsa încălcării art. 3 şi încălcarea art. 6.
Art. 41 - 4.000 euro cu titlul de daune morale.
| ← A., B. şi C.c. Irlandei - Restricţiile de la avort în... | FERLA contra Poloniei - Viaţă de familie. Restricţionarea... → |
|---|
