GULMEZ contra Turciei - Proceduri disciplinare având ca rezultat restricţionarea vizitelor familiei în penitenciar: aplicabilitatea art. 6; încălcare (proceduri inechitabile).
| Comentarii |
|
Cauza GULMEZ împotriva Turciei (nr. 16330/02), hotărârea din 20 mai 2008 [Secţia a ll-a]
În fapt
În 2001, reclamantul, deţinut în penitenciarul de tip F Ankara Sincan, a fost găsit vinovat în cinci situaţii de diferite fapte disciplinare (inclusiv distrugerea proprietăţii penitenciarului şi intonarea de sloganuri). Pentru fiecare faptă i s-a interzis să primească vizite o anumită perioadă de timp, însumând în total aproape un an. El a formulat apel la o instanţă din Ankara împotriva fiecărei sancţiuni, dar fără succes.
În drept
Art. 6 - De vreme ce procedurile disciplinare nu implicau formularea unei acuzaţii penale împotriva reclamantului, era necesar să se determine dacă ele priveau o «dispută» serioasă asupra unor drepturi civile sau obligaţii recunoscute de legea internă. Restricţia drepturilor reclamantului la vizite se situează în mod evident în sfera drepturilor personale şi prin urmare avea o natură civilă. în plus, de vreme ce legea internă prevedea un remediu judiciar împotriva sancţiunilor disciplinare impuse deţinuţilor, reclamantul avea dreptul să conteste acele sancţiuni în faţa instanţelor interne. Cele arătate mai sus au fost suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că art. 6 era aplicabil cauzei reclamantului.
în ceea ce priveşte fondul, Curtea a atrasîn mod special atenţia asupra art. 59 (c) din Regulile Penitenciare Europene adoptate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 11 ianuarie 2006, potrivit cărora deţinuţilor acuzaţi de săvârşirea unor fapte disciplinare li se permitea să se apere singuri sau prin intermediul asistenţei legale, acolo unde interesele justiţiei o solicitau. Potrivit legii naţionale de la acel moment, apelurile deţinuţilor împotriva sancţiunilor disciplinare erau examinate pe baza actelor dosarului, fără o audiere publică. Observaţiile apărării reclamantului au fost luate în considerare doar înaintea impunerii diferitelor sancţiuni, fără a i se acorda posibilitatea de a se apăra printr-un avocat în faţa instanţelor interne care hotărau asupra apelurilor sale. în concluzie, reclamantul nu a putut urmări în mod efectiv procedurile declanşate împotriva sa.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 8 - Cu excepţia dreptului la libertate, deţinuţii continuă în general să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, inclusiv dreptul la viaţa de familie. în cauza de faţă, restricţiile impuse reclamantului cu privire la drepturile de vizită, ce au durat aproape un an, erau întemeiate pe dispoziţiile în vigoare la acel moment, care nu indicau în termeni precişi faptele pedepsibile sau sancţiunile aplicabile, lăsând autorităţilor interne o marjă largă de apreciere. în acele circumstanţe, Curtea a constatat că prevederile interne nu întruneau cerinţa «calităţii legii».
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 1.000 euro cu titlul de daune morale.
Art. 46 - Legislaţia naţională referitoare la faptele disciplinare săvârşite în penitenciar, în vigoare începând cu luna ianuarie 2005, prevedea suficient de clar şi detaliat lista de fapte pedepsibile şi sancţiunile aplicabile acestora. Cu toate acestea, procedura ce trebuia urmată în astfel de cauze rămăsese neschimbată, iar deţinuţilor în cauză nu li se permitea în continuare să se apere singuri sau prin intermediul asistenţei legale. Având în vedere situaţia sistematică identificată şi în scopul asigurării protecţiei efective a dreptului la o audiere echitabilăîn concordanţă cu art. 6 din Convenţie, Curtea a considerat că este de dorit ca statul respondent să îşi alinieze legislaţia la principiile stabilite în art. 57 alin. (2) (b) şi 59 (c) din Regulile Penitenciare Europene.
| ← NART contra Turciei - Arestarea provizorie a unui minor pentru... | LADBROKES WORLDWIDE BETTING contra Suediei - Absenţa din... → |
|---|
