Arbeiter contra Austria - Libertatea presei. Judecăţi de valoare.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Arbeiter c. Austria, 25 ianuarie 2007, 3138/04
Art. 10 protejează şi informaţii sau idei scrise pe un ton virulent şi polemic, în anumite condiţii.
La momentul evenimentelor, reclamantul era preşedintele comitetului muncitorilor de la spitalul regional din Carinthia, membru al parlamentului regional şi purtător de cuvânt pe probleme de sănătate al ramurii regionale a Partidului Social Democrat din Austria(PSDA). În contextul unei dezbateri politice din 2001 privind sistemul regional de sănătate, guvernul regional a împuternicit o societate să redacteze o expertiză cu privire la viitorul spitalelor din Carinthia, axat în principal pe problema reducerii costurilor. În interviuri acordate presei, dl. Köck, preşedintele societăţii desemnate a afirmat planul său de a reduce costurile prin închiderea unor spitale mici precum şi a unor departamente. Aceasta a criticat totodată actuala funcţionare a spitalelor, susţinând că se fac intervenţii chirurgicale inutile şi că rata mortalităţii este mult prea ridicată din cauza neglijenţei personalului. În mai 2001, dl. Köck a devenit co-fondator al unei societăţi al cărui scop era să preia şi să conducă spitalele din regiune pentru a le îmbunătăţi. Numirea sa în calitate de expert de către guvernul regional era aprobată de două partide importante dar dezaprobată de către PSDA. Criticile partidului cu privire la numire au fost trecute într-o scrisoare în care se afirma printre altele incompatibilitatea rolului dl. Köck de expert numit de guvern cu implicarea lui într-o societate privată având ca scop conducerea spitalelor. Reclamantul a publicat în iunie 2001 un articol în care a contestat numirea, afirmând că dl. Köck va dezechilibra un sistem bun de sănătate prin desfiinţarea unor spitale şi departamente cu scopul preluării conducerii acestora de către societatea lui. Reclamantul l-a comparat în articol pe dl. Köck cu dl. Jörg Haider, atrăgând atenţia asupra modului în care acesta din urmă a ajuns să fie anchetat penal. O instanţă a obligat reclamantul să îşi retragă reclamaţiile şi să nu mai facă asemenea comparaţii. Aceasta a stabilit că declaraţiile reprezintă informaţii factuale care creează impresia că dl. Köck este necalificat, impresie care este falsă. Totodată, instanţa a arătat că dl. Köck nu poate fi comparat cu un om politic de notorietate care trebuie să dea dovadă de mai multă toleranţă. Recursul formulat de reclamant contra acestei hotărâri a fost respins, instanţa de recurs afirmând că dualitatea funcţiilor dl. Köck nu constituie o bază reală şi suficientă pentru a se considera că acesta se va folosi de funcţii în scopul afacerilor personale. Instanţa nu a fost de asemenea de acord cu argumentul reclamantului care a spus că declaraţiile sale constituie judecăţi de valoare permisibile.
Art. 10. Curtea nu este de acord cu părerea instanţelor interne potrivit cărora declaraţiile reclamantului îl prezintă pe dl. Köck ca fiind complet necalificat şi implicat în activităţi ilicite. În opinia Curţii, declaraţiile reclamantului reprezintă propria lui opinie cu privire la problemă şi nicidecum afirmaţii factuale. Totodată, având în vedere planurile dl. Köck de închidere a spitalelor şi departamentului Curtea a considerat că opinia critică a reclamantului poate fi justificată. De asemenea, Curtea a considerat că odată cu apariţiile televizate şi a interviurile acordate presei dl. Köck a devenit o persoană publică în raport de care critica acceptată este mai mare decât în cazul unei persoane necunoscute. De aceea, anumite exagerări ale reclamantului sunt acceptate. În concluzie, Curtea a considerat că sancţionarea acestor declaraţii a constituie o ingerinţă a statului în libertatea de exprimare a reclamantului, care nu a fost proporţională cu scopul vizat. În concluzie, autorităţile au încălcat articolul 10.
| ← Saccoccia contra Austria - Aplicabilitatea art. 6 la proceduri... | Moser contra Austria - Străin. Prelungirea statului de... → |
|---|
