Stojakovic contra Austria - Independenţa judecătorului. Criterii de apreciere.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Stojakovic c. Austria, 9 noiembrie 2006, 30003/02
Prezenţa unor judecători în cadrul unor organe constituie o garanţie importantă a independenţei instanţei.
Reclamantul a fost directorul institutului federal de cercetare în domeniul bacteriologiei şi serologiei din Linz. Comisia disciplinară din cadrul ministerului austriac al muncii l-a găsit pe reclamant vinovat de afirmaţii prin care şi-a hărţuit sexual unii angajaţi. Acesta a formulat apel contra deciziei, solicitând audierea unui martor. Între timp, ministerul federal competent l-a rechemat din post transferându-l într-un post inferior. Comisia ministerială de apel i-a respins reclamantului apelul fără a aproba audierea. Instanţa constituţională în faţa căreia reclamantul s-a plâns a hotărât că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raportul acestuia de muncă nu intră în domeniul de aplicabilitate al articolului 6 din Convenţie.
Art. 6. Domeniu de aplicabilitate. Guvernul austriac susţine că procedurile în discuţie nu intră în domeniul de aplicabilitate al articolului 6 în materie civilă deoarece institutul la care a fost director reclamantul implică luarea unor decizii de interes public. De asemenea, guvernul susţine că în acest context, funcţia pe care reclamantul a avut-o implică exerciţiul autorităţii de stat. Reclamantul susţine că exercitarea funcţiei de director al institutului este similară cu exercitarea funcţiei de director la o instituţie privată. Curtea a constatat că rolul institutului este de a face diverse examinări, de a colecta date şi de a le transfera la experţi dar nu şi de a lua decizii de interes general. Nu există nici o dovadă care să indice că expertizele ce intrau în competenţa reclamantului au mai mult decât o natură pur tehnică. Totodată, Curtea observă că prerogativele reclamantului în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de director al institutului exced pe cele ale unui director al unei instituţii private. În consecinţă, Curtea a considerat că articolul 6 parag. 1 este aplicabil.
Independenţa instanţei. Comisiile ministeriale disciplinare au judecat cazul reclamantului din complete formate din trei membri: un judecător în calitate de conducător al completului, un jurist angajat al statului, în calitate de reprezentant al angajatorului şi un jurist angajat al statului în calitate de reprezentant al angajatului. Simplul fapt că atât interesele angajatorului cât şi cele ale angajatului sunt reprezentate în cadrul unui proces nu contravine art. 6 parag. 1, atâta timp cât nu există conflict de interese. În cazul de faţă nu există nici o dovadă care să indice un dezechilibru de forţe. În consecinţă, comisiile de disciplină sunt tribunale în sensul dat de art. 6 parag. 1 din Convenţie. Curtea reiterează în acest sens dreptul reclamantului la audiere în faţa tribunalului. Având în vedere că audierea nu a fost aprobată, Curtea a constatat violarea art. 6 parag. 1.
| ← Brugger contra Austria - Oralitatea procedurii. Caracterul... | Beer contra Austria - Contradictorialitate. Posibilitatea de a... → |
|---|
