Moser contra Austria - Străin. Prelungirea statului de rezident. Relaţii de familie. Expulzare.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Moser c. Austria, 28 septembrie 2006, 12643/02
Separarea unei familii este o ingerinţă extrem de gravă în dreptul a viaţa familială care poate fi dispusă doar în situaţii excepţionale.
Reclamanţii, o mamă şi fiul său, sunt cetăţeni sârbi, copilul fiind născut în anul 2000 în urma căsătoriei reclamantei cu un cetăţean austriac. Soţul reclamantei a contestat paternitatea asupra copilului. A doua zi după naştere, Oficiul pentru protecţia minorilor din Viena a dispus obligarea reclamantei de a rămâne în spital împreună cu noul născut, din cauza acesteia de a pune la dispoziţia copilului o locuinţă adecvată, a lipsei mijloacelor financiare şi a impreciziei statutului său de rezident. În august 1999, direcţia poliţiei federale emisese o interdicţia de a intra în Austria pe numele reclamantei timp de cinci ani, din cauza faptului că lucrase „la negru”.
La 16 iunie 2000, fiul reclamantei a fost plasat într-o familie de sprijin, iar la 3 decembrie 2000, tribunalul pentru minori a încredinţat copilul Oficiului de protecţie a minorilor. Recursul reclamantei a fost respins în august 2001. La acest moment, reclamanta are dreptul de a-şi vizita fiul două ore pe lună, la ziua lui aniversară şi la Crăciun. Interdicţia de rezidenţă în Austria a fost ridicată în noiembrie 2004, iar reclamanta a primit un permis de sejur pentru o durată determinată.
Art. 8. Viaţă familială. Curtea a constatat că instanţele naţionale nu au luat în calcul nici o posibilitate care i-ar fi permis reclamantei să rămână împreună cu fiul său ori să păstreze legături cu acesta pe durata procedurii. În ochii Curţii, faptul că reclamanta nu a putut să îşi vadă fiul decât de două ori în primele şase luni de viaţă ale acestuia este extrem de grav, întrucât cei doi reclamanţi nu au putut să se ataşeze unul de celălalt. De asemenea, Curtea subliniază faptul că reclamanta nu a fost suficient implicată în procesul decizional, ţinând cont că aceasta nu a fost ascultată decât o dată de către tribunalul pentru minori, care a decis pe baza unor rapoarte nesemnate de către reclamantă şi pe care nu avea nici o posibilitate să le conteste. Curtea a constatat de asemenea că procedura în apel s-a desfăşurat fără a se ţine vreo şedinţă publică de judecată.
Pentru toate aceste motive, Curtea a considerat că motivele invocate de către instanţele interne nu sunt suficiente pentru a justifica o ingerinţă atât de gravă în viaţa familială a reclamanţilor, nefiind proporţională cu scopul vizat. De aceea, art. 8 a fost violat.
| ← Arbeiter contra Austria - Libertatea presei. Judecăţi de valoare. | Kaya contra Austria - Prezenţa la propriul proces. Culpa... → |
|---|
