Broniowski contra Poloniei - Noţiunea de bun Compensaţii financiare Bunuri naţionalizate
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Broniowski versus Polonia, 22 iunie 2004, 31443/96
Dreptul de a obţine bunuri compensatorii este dificil de încadrat în orice categorie juridică, însă este evident că are o valoare patrimonială.
În urma celui de-al doilea război mondial, statul polonez s-a angajat să indemnizeze persoanele care aveau bunuri în partea de dincolo de Bug, care nu mai aparţinea Poloniei, şi care au fost nevoite să şi le abandoneze acolo. Aceste persoane aveau dreptul ca valoarea bunurilor abandonate dincolo de noile graniţe ale Poloniei să fie dedusă din valoarea bunurilor cumpărate sau închiriate de la stat. Reclamanta a făcut parte din categoriile de persoane care aveau acest drept. în 1990, a cerut să îi fie satisfăcut acest drept de care beneficiase doar într-o mică măsură. Cererea i-a fost respinsă pe motiv că patrimoniul statului a fost transferat colectivităţilor locale, iar acestea nu mai au bunuri care să poată fi vândute cu respectarea dreptului de deducere al aproximativ 10.000 de persoane. Ulterior au intervenit mai multe legi, însă niciuna dintre ele nu a reuşit să reglementeze problema, într-un final una dintre legi anulând aceste drepturi. Legea respectivă a fost declarată neconstituţională de către instanţa constituţională poloneză, contravenind dreptului de proprietate.
1. Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Domeniul de aplicabilitate. Dreptul de a obţine bunuri compensatorii este dificil de încadrat în orice categorie juridică, însă este evident că are o valoare patrimonială, după cum a admis şi Curtea Constituţională poloneză. În consecinţă, art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil, iar omisiunile statului de a respecta acest drept constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantei. Restricţiile s-au fondat pe legi în vigoare, chiar dacă una dintre ele a fost declarată neconstituţională, şi vizau un scop legitim – restructurarea regimului colectivităţilor locale şi a sistemului agricol. În raport de justul echilibru care trebuie să existe între interesele colectivităţii şi cele private, Curtea a subliniat contextul politic şi economic dificil al Poloniei, în condiţiile în care respectarea drepturilor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie ca reclamanta presupune luarea unor măsuri politice şi sociale dificile. Curtea a admis aceste dificultăţi, însă a considerat că limitarea treptată a dreptului de proprietate a persoanelor şi lipsa oricărei încercări de a regla în vreun fel această problemă au rupt echilibrul care trebuie păstrat între interesele colective şi cele private. Curtea a constatat că, în fapt, treptat statul polonez a lipsit de orice eficienţă drepturile reclamantei, fără a încerca vreo soluţie de a le da satisfacţie. În aceste condiţii, chiar dacă se a admis existenţa unor circumstanţe excepţionale, există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
2. Art. 46 („Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor”). Curtea recomandă rapid adoptarea unor soluţii de reglare a problemei, întrucât se pot semnala deficienţe structurale ale sistemului intern de protecţie a proprietăţii.
| ← A.A. şi alţii contra Turciei - Suicid al unui deţinut... | Schirmer contra Poloniei - Drept de proprietate Imposibilitatea... → |
|---|
