Kopecký contra Slovaciei - Noţiunea de bun Bunuri naţionalizate
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Kopecký versus Slovacia, 28 septembrie 2004, 44912/98
Convenţia nu impune statelor să repare prejudiciile produse de acte ale statului anterior ratificării Convenţiei.
În 1959, tatăl reclamantului a fost condamnat penal pentru deţinere de metale preţioase, dispunându-se totodată şi confiscarea acestora. În 1992, reclamantul a obţinut anularea deciziei de condamnare şi a cerut restituirea bijuteriilor confiscate. Cererea a fost finalmente respinsă, întrucât reclamantul nu a putut satisface condiţia legală de a indica unde se află bunurile revendicate.
Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Domeniul de aplicabilitate. Noţiunea de bun. Convenţia nu impune statelor să repare prejudiciile produse de acte ale statului anterior ratificării Convenţiei, care pentru a fi aplicabilă cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 trebuie să vizeze un drept de proprietate actual, cât timp Convenţia nu garantează dreptul de a obţine proprietatea unui bun. Curtea a admis că, prin excepţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează speranţa legitimă de a obţine un bun ori o creanţă certă cu valoare patrimonială. Pentru a exista speranţa legitimă este necesar ca solicitarea de obţinere a unui bun să se bazeze pe un act juridic, ale cărui condiţii să fie îndeplinite indiscutabil şi să devină practic o formalitate recunoaşterea actuală a dreptului. Simpla posibilitate de a obţine, prin efectul unei legi, proprietatea unui bun nu constituie o speranţa legitimă, în lipsa îndeplinirii tuturor condiţiilor legale. De aceea, în speţă, dreptul reclamantului de a obţine restituirea bunului nu constituie o speranţă legitimă, iar art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil.
| ← Schirmer contra Poloniei - Drept de proprietate Imposibilitatea... | Kjartan Asmundsson contra Islandei - Noţiunea de bun Drept de... → |
|---|
