CAMPBELL ŞI FELL contra REGATULUI UNIT - Procedură disciplinară penitenciară şi regimul vizitelor şi al corespondenţei unor condamnaţi deţinuţi în Anglia şi Ţara Galilor
| Comentarii |
|
454. — în noiembrie 1973, dl John Joseph Campbell şi părintele Patrick Fell sunt condamnaţi la zece şi, respectiv, doisprezece ani de închisoare; ei ţin de o categorie de deţinuţi plasaţi sub o supraveghere deosebită. La 16 septembrie 1976, la închisoarea Albany, gardienii intervin pentru a pune capăt unei manifestaţii de protest a şase deţinuţi, printre care şi petiţionarii; aceştia din urmă, ca şi unii membrii ai personalului închisorii, sunt răniţi. Campbell şi părintele Fell sunt acuzaţi de abateri disciplinare vizate de regulamentul penitenciar; comitetul de vizitatori al închisorii le aplică sancţiuni comportând o pierdere substanţială a reducerii de pedeapsă acordată în mod normal pentru bună conduită. în septembrie şi, respectiv, noiembrie 1976, părintele Fell şi J. J. Campbell cer ministrului de interne autorizaţia de a consulta un solicitor în legătură cu o eventuală acţiune civilă referitoare la incident şi la rănile suferite. Aceasta le este refuzată până la finalizarea unei anchete interne asupra revendicărilor lor (februarie 1977 pentru părintele Fell şi decembrie 1977 pentru J. J. Campbell). Autorităţile se opun, de asemenea, ca petiţionarii să fie supuşi, la puţin timp după incident, unui examen medical din partea unui medic independent. După ce a obţinut permisiunea de a lua contact cu solicitoul său, până la 12 mai 1977, părintele Fell nu este autorizat să-l şi întâlnească în absenţa unui gardian; la această dată i se permit asemenea întâlniri, având ca obiect plângerea sa la Comisie. în timpul şederii sale în închisoare i se impun şi câteva restricţii în privinţa corespondenţei.
455. — De la evenimentele aflate la originea cazului, regimul căruia îi sunt supuşi deţinuţii în Anglia şi Ţara Galilor în materie de corespondenţă şi vizite a cunoscut modificări importante,-referitoare îndeosebi la identitatea persoanei cu care deţinuţii pot să corespondeze, din momentul în care ei pot să caute consultaţii juridice în legătură cu o procedură civilă bazată pe tratamentul lor din închisoare şi pe condiţiile în care se desfăşoară vizitele solicitor-ilor.
456. — în cererile lor din 4 şi 31 martie 1977 la Comisie, dl Campbell şi părintele Fell pretind, între altele, că au fost condamnaţi de către comitetul de vizitatori al închisorii în urma unor acuzaţii disciplinare, îmbrăcând în fond un caracter „penal" ,fără să fi putut face audiată cauza lor în maniera cerută de art. 6 din Convenţie, că nu au putut consulta imediat solicitorul, făcându-se abstracţie de dreptul lor de acces la un tribunal, drept consacrat de art. 6, şi de dreptul lor la corespondenţă, drept garantat de art. 8, că nu au putut să consulte un medic independent, ceea ce ar antrena o atingere suplimentară a drepturilor lor din art. 6
• Hotărârea din 28 iunie 1984 (Cameră) (seria A nr. 80)
457. — Curtea începe prin a tranşa două chestiuni preliminare.
Guvernul britanic susţinea că J.J. Campbell ar fi trebuit să solicite un
control judiciar al procedurii urmate în cazul său, în faţa comitetului de vizitatori; el admitea totuşi că un asemenea control nu era efectiv pentru unele revendicări. Constatând că certiorari nu a devenit disponibil - ca urmare a unui reviriment al jurisprudenţei engleze - decât în timpul procedurii din faţa Comisiei, Curtea apreciază că ar fi nedrept să tragă concluzia inadmisibili-tăţii celorlalte revendicări. Ea respinge deci excepţia de neepuizare a căilor de recurs interne (unanimitate).
Părintele Fell afirmă, în ceea ce-1 priveşte, că revendicările sale în legătură cu procedura în faţa comitetului de vizitatori, respinse de Comisie, erau de acum admisibile. Decizia Comisiei fiind fără apel, Curtea se declară necompetentă să examineze teza (unanimitate).
458. — Abordând fondul, Curtea analizează procedura urmată în faţa comitetului de vizitatori în cazul dlui Campbell. Urmăririle îndreptate contra acestuia ţineau de „materia penală" potrivit scopurilor Convenţiei? în dreptul englez, deficienţele reproşate (revolta şi violenţele grave asupra persoanei unui gardian) cădeau sub incidenţa dreptului disciplinar, dar natura lor (gravitatea şi paralela posibilă cu legea penală) le imprimă un aspect care nu coincidea exact cu cel al unei probleme de pură disciplină. în concepţia Curţii, natura şi gradul de severitate atât al pedepsei la care s-a expus cât şi al pedepsei suferite (pierderea unui mare număr de zile de reducere a pedepsei) fac ca acestea să fie considerate ca „penale".
Dl Campbell susţinea, de asemenea, că procedura în faţa comitetului nu respectase exigenţele mai multor dispoziţii ale art. 6. Asupra acestor revendicări Curtea ajunge la următoarele concluzii:
- Având în vedere atribuţiile de contencios şi funcţiile de control ale comitetului, modul de desemnare şi durata mandatului membrilor săi, nu există nici un motiv să se constate că acest comitet nu este un tribunal „independent" (unanimitate);
- Comitetul este şi un „tribunal imparţial"; nu există nici un motiv de îndoială în privinţa imparţialităţii individuale a membrilor săi şi nu s-a demonstrat că nu s-au respectat criteriile obiective de imparţialitate (unanimitate);
- Lipsa audierilor publice se justifică prin considerente de ordin public şi prin chestiuni de securitate pe care o asemenea organizare le-ar fi pus în joc şi deci nu s-a încălcat art. 6 (4 voturi pentru, 3 împotrivă);
- Faptul că acest comitet nu a făcut publică decizia sa a încălcat art. 6 (5 voturi pentru, 2 împotrivă);
- Imposibilitatea dlui Campbell de a consulta un solicitor înaintea audienţei comitetului şi de a fi reprezentat de avocat era contrară art. 6 (5 voturi pentru, 2 împotrivă);
- Nimic nu dovedeşte că nu s-a audiat cauza dlui Campbell „în mod echitabil", că el nu a fost informat corect de acuzaţia adusă contra lui, că nu s-a bucurat de drepturi în ceea ce priveşte martorii şi că nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţie (unanimitate).
459. — Curtea constată apoi că întârzierea autorizării petiţionarilor de a obţine consultanţă juridică pentru acţiunea privind rănile suferite constituia o ingerinţă în dreptul lor la secretul corespondenţei, care nu era necesară într-o societate democratică şi deci încălca prevederile art. 8 (unanimitate).
460. — în al treilea rând, ea împărtăşeşte opinia Comisiei potrivit căreia refuzul de a-1 lăsa pe părintele Fell să consulte, în particular, pe solicitor aduce atingere dreptului de acces la un tribunal, încălcând art. 6 § 1 şi că este inutil să examineze dacă s-a încălcat şi art. S (unanimitate).
461. — Deoarece petiţionarii nu au revenit asupra chestiunii accesului la un medic independent, Curtea nu a examinat acest aspect.
462. - în ceea ce priveşte refuzul de a-1 autoriza pe părintele Fell să corespondeze cu anumite persoane, aceasta constituia o ingerinţă în dreptul la respectul corespondenţei care nu este necesară într-o societate democratică şi prin acest fapt încalcă art. 8 (unanimitate).
463. — Rămânea un ultim punct: se deschidea oare un recurs efectiv pentru părintele Fell în Marea Britanie, referitor la prezentarea revendicărilor sale în baza art. 8, cu privire la restricţiile accesului la consultanţă şi la corespondenţa sa personală ? Curtea a luat în considerare diferitele mijloace posibile (cerere la comitetul de vizitatori, demers pe lângă mediatorul parlamentar pentru problemele administrative, sesizarea jurisdicţiilor engleze şi cerere la ministrul de interne) şi a tras concluzia absenţei unui asemenea recurs. Art. 13 a fost deci încălcat (unanimitate).
464. — Statuând în baza art. 50, Curtea respinge cererile de daune-interese „generale" ale dlui Campbell şi ale părintelui Fell şi pe cele „speciale" ale primului, fie pentru că nu există nici o legătură de cauzalitate între încălcările constatate şi prejudiciul pretins, fie pentru că petiţionarii nu au dovedit că au suferit vreun prejudiciu, fie deoarece constatarea încălcărilor Convenţiei constituie prin ea însăşi o satisfacţie echitabilă adecvată (unanimitate).
| ← NORTIER contra OLANDEI — Exercitarea succesivă, de către... | FELDBRUGGE contra OLANDEI - Procedură în faţa comisiilor de... → |
|---|
