NORTIER contra OLANDEI — Exercitarea succesivă, de către acelaşi judecător pentru minori şi în ceea ce priveşte acelaşi acuzat, a funcţiilor de instrucţie şi de judecător al detenţiei, apoi de judecător al instanţei de fond
| Comentarii |
|
449. — Bănuit de o tentativă de viol, dl Hans Erik Nortier, cetăţean olandez născut în 1972, este arestat la 30 septembrie 1987 şi mărturiseşte crima la poliţie.
La 2 octombrie 1987, procurorul roagă judecătorul pentru minori din Middelburg, dl Meulenbroek, să-l plaseze în detenţie provizorie, având în vedere riscul de recidivă. Judecătorul dă câştig de cauză cererii şi consimte, de asemenea, la deschiderea unei instrucţii pregătitoare.
Cum apărarea se teme că mărturisirea a fost făcută sub constrângere, dl Meulenbroek este invitat să audieze un martor determinat; urmând practica obişnuită în Olanda, el încredinţează această sarcină altui judecător. în timpul detenţiei provizorii, el prescrie un examen psihiatric dlui Nortier.
Acesta este obligat să compară în faţa dlui Meulenbroek pentru a fi judecat. La 5 ianuarie 1988, el recuză magistratul menţionat pentru lipsă de imparţialitate pe motiv că a luat în timpul instrucţiei decizii privind detenţia sa. Judecătorul respinge obiecţia la 6 ianuarie 1988. Decizia sa este confirmată în apel de către tribunalul de arondisment din Middelburg. La audierea din 25 ianuarie 1988, petiţionarul recunoaşte infracţiunea şi Meulenbroek ordonă plasarea sa într-o instituţie pentru tineri delincvenţi.
450. - în cererea sa din 28 aprilie 1988 la Comisie, dl Nortier invocă art. 6 § 1 din Convenţie: el nu ar fi beneficiat de un proces în faţa unui tribunal imparţial, deoarece judecătorul pentru minori, care a statuat asupra cauzei sale, acţionase înainte în calitate de magistrat de instrucţie şi, în plus, a dat mai multe decizii referitoare la prelungirea detenţiei sale provizorii.1
• Hotărârea din 24 august 1993 (Cameră) (seria A nr. 267)
451. — Curtea aminteşte că temerile subiective ale suspectului, oricât de înţeles ar putea fi ele, nu constituie elementul determinant: ea încearcă să stabilească înainte de toate dacă acestea pot fi considerate drept justificate obiectiv. în această privinţă, faptul că judecătorul a luat decizii şi înainte de proces, îndeosebi asupra detenţiei provizorii, nu ar putea să justifice prin el însuşi temerile privind imparţialitatea sa: ceea ce contează este efectul şi natura măsurilor în cauză.
în afară de decizia asupra detenţiei provizorii a dlui Nortier, judecătorul Meulenbroek a luat înainte de proces o singură decizie: el a admis cererea parchetului vizând un examen psihiatric al petiţionarului, căruia acesta nu i s-a opus. El nu a uzat, altfel, de puterile sale de judecător de instrucţie.
în ceea ce priveşte ordonanţele referitoare la detenţia provizorie, ele nu ar fi putut legitima temerile în privinţa imparţialităţii sale decât în circumstanţe speciale. Chestiunile de tranşat de către judecător în scopul amintitelor decizii nu coincideau cu cele pe care el a trebuit să le trateze pronunţându-se asupra fondului. Pentru a constata existenţa „indiciilor serioase41 împotriva lui Nortier, îi era suficient să verifice că acuzaţia prezentată de ministerul public se baza pe date valabile. De altfel, cel în cauză o admisese şi, în acea perioadă, alte elemente doveditoare se coroborau deja cu aceasta.
Cât despre capetele de cerere bazate pe faptul că judecătorul judeca singur şi într-o cauză privind un minor de 15 ani, Curtea arată că interesele acuzatului au fost apărate de un avocat care l-a asistat de-a lungul întregii proceduri şi că dl Nortier ar fi putut introduce apel, caz în care un complet de trei judecători de la curtea de apel ar fi reexaminat cauza în întregime.
în consecinţă, nu se poate considera temerea petiţionarului ca justificată în mod obiectiv. Nu a existat încălcarea art. 6 § 1 (unanimitate).
452. — O asemenea concluzie dispensează Curtea de abordarea chestiunii de a şti dacă art. 6 trebuie să se aplice la o procedură penală îndreptată împotriva unui minor în aceeaşi manieră ca în cazul unui adult.
| ← PADOVANI contra ITALIEI — Exercitarea succesivă, de către... | CAMPBELL ŞI FELL contra REGATULUI UNIT - Procedură... → |
|---|
