PADOVANI contra ITALIEI — Exercitarea succesivă, de către acelaşi judecător de instanţă şi cu privire la acelaşi arestat preventiv, a funcţiilor de anchetă şi judecată

444. — Arestat la 21 februarie 1987 de către poliţia judiciară din Berga-mo, care l-a găsit în posesia unui material furat, dl Alessandro Padovani este prezentat judecătorului de instanţă (pretore) din acelaşi oraş, care îl interoghează şi confirmă arestarea. La 26 februarie, magistratul eliberează un mandat de arestare contra acestuia, îl citează să compară în faţa sa la 2 martie 1987 pentru tăinuirea obiectului furat şi, la această dată, îi aplică un an de închisoare cu suspendare, ca şi o amendă de 250.000 lire. Condamnatul nu introduce apel.

445. — în cererea sa din 1 iulie 1987 la Comisie, Padovani se plânge de lipsa imparţialităţii judecătorului de instanţă şi invocă art. 6 § 1 din Convenţie.

• Hotărârea din 21 februarie 1993 (Cameră) (seria A nr. 257-B)

446. — Guvernul susţinea că Padovani nu epuizase căile de recurs intem, în lipsa introducerii cererii de apel contra deciziei judecătorului de instanţă şi a solicitării către judecătorul de apel de a sesiza Curtea Constituţională.

Potrivit Curţii, primul argument este lipsit de temeinicie deoarece tribunalul nu ar fi putut reforma decizia; cât despre al doilea, el se loveşte de decăderea din termen pentru că guvernul nu l-a prezentat în faţa Comisiei. S-a decis aşadar respingerea excepţiei (unanimitate).
447. — în baza art. 6 § 1, Curtea aminteşte că imparţialitatea unui tribunal trebuie determinată potrivit demersului subiectiv şi a celui obiectiv.

în ceea ce priveşte primul demers, nici un element nou nu dă de gândit că judecătorul de instanţă era influenţat.

Cât despre cel de-al doilea, temerea petiţionarului din cauza măsurilor luate de judecătorul de instanţă înainte de procedura de judecată nu ar putea trece drept obiectiv justificată. Actele de instnicţie sumară se limitează la audierea celui în cauză şi a altor doi inculpaţi. în afară de aceasta, eliberând mandatul de arestare din 26 februarie 1987, magistratul s-a întemeiat îndeosebi pe propriile declaraţii ale dlui Padovani. în sfârşit, el se supunea unor dispoziţii precise aplicabile în caz de flagrant delict; giudizio direttissimo este o procedură suplă care caută să răspundă exigenţei respectării „termenului rezonabil.“ Aşadar, nu s-a încălcat art. 6 § 1 (unanimitate).

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre PADOVANI contra ITALIEI — Exercitarea succesivă, de către acelaşi judecător de instanţă şi cu privire la acelaşi arestat preventiv, a funcţiilor de anchetă şi judecată