RUIZ-MATEOS contra SPANIEI - Durata unei acţiuni în restituirea bunurilor expropriate şi procedura în faţa Tribunalului constituţional
| Comentarii |
|
488. — De cetăţenie spaniolă, dl Jose Maria Ruiz-Mateos, om de afaceri, dl Zoilo Ruiz-Mateos, dl Rafael Ruiz-Mateos, dl lsidoro Ruiz-Mateos, dl Alfonso Ruiz-Mateos şi dna Maria Dolores Ruiz-Mateos sunt fraţi şi soră. Ei posedă 100 % din acţiunile RUMASA S.A., societate-mamă a grupului RUMASA, cuprinzând mai multe sute de întreprinderi în care ea deţine o participare variabilă.
Printr-un decret-lege din 23 februarie 1983 (înlocuit ulterior prin Legea 7/1983), guvernul pronunţă o expropriere pentru cauză de utilitate publică şi luarea în posesie imediată a totalităţii acţiunilor care compun capitalul societăţilor din grupul RUMASA, inclusiv cele ale societăţii-mamă.
La 9 şi 27 mai 1983 cei şase petiţionari angajează proceduri (ulterior conexate) în faţa jurisdicţiilor civile. Ei pretind ilegalitatea exproprierii şi solicită restituirea acţiunilor lor. Ei cer apoi tribunalului de primă instanţă nr. 18 din Madrid să supună atenţiei Tribunalului constituţional chestiunea de a şti dacă legea din 1983 este conformă cu diferite dispoziţii din Constituţie; la 5 octombrie 1984 Tribunalul nr. 18 admite în parte această plângere şi deferă Tribunalului constituţional chestiunea compatibilităţii art. 1 şi 2 ale legii cu garantarea constituţională a dreptului la o protecţie judiciară efectivă. La 19 decembrie 1986, printr-o decizie niajoritară, Tribunalul constituţional tranşează chestiunea în mod afirmativ. El a primit înainte observaţiile scrise ale Ministerului Public şi ale avocatului statului; de altfel, el a respins pentru lipsa calităţii de parte la această procedură un număr de cereri pe care i le-a adresat primul petiţionar. După ce a primit comunicarea hotărârii, tribunalul nr. 18 respinge acţiunea în restituire la 23 decembrie 1986.
La 27 decembrie, petiţionarii fac recursuri la Audientia provincial din Madrid. Printr-o decizie din 13 februarie 1989, confirmată la 7 iulie, acesta le respinge cererea de suspendare a procedurii, aşteptând rezultatul cererii lor adresate la Comisia de la Strasbourg. Dând câştig de cauză, de altfel, unei cereri formulate de către petiţionari cu titlu subsidiar, Audiencia provincial trimite la 9 iulie 1989 chestiunea de a şti dacă cele două articole menţionate ale legii din 1983 se conciliază cu garanţia constituţională a dreptului la egalitate şi a dreptului la proprietatea privată. La 15 ianuarie 1991, după ce a primit observaţiile Ministerului Public şi ale avocatului statului, printr-o decizie majoritară Tribunalul constituţional, printr-o decizie majoritară, răspunde tot afirmativ şi la această chestiune. Informată la 25 ianuarie 1991, Audiencia provincial din Madrid respinge apelul petiţionarilor la 25 februarie 1991.
489. — Familia Ruiz-Mateos sesizează Comisia la 5 mai 1987. Ei se plâng mai întâi că nu s-a audiat cauza lor în mod echitabil şi într-un termen rezonabil de către un tribunal imparţial (art. 6 § 1 din Convenţie). Pretind, în afară de aceasta, că au fost privaţi de dreptul lor de acces la tribunale pentru a contesta utilitatea publică a exproprierii şi necesitatea cedării imediate a bunurilor lor (art. 6 § 1 şi art. 13). în sfârşit, denunţă o discriminare faţă de alţi cetăţeni spanioli, supuşi şi ei dreptului comun în materie de expropriere şi putând deci să sesizeze jurisdicţiile administrative (art. 14 combinat cu art. 6 § 1 şi art. 13)
• Hotărârea din 23 iunie 1993 (plenul Curţii) (seria A nr. 262)
490. — Hotărârea începe cu mai multe observaţii preliminare. Deşi petiţionarii nu au menţionat în cererea lor la Strasbourg decât prima procedură în faţa Tribunalului constituţional, Curtea decide să examineze ansamblul instanţelor în cauză, inclusiv cele care au acţionat după sesizarea Comisiei. Ea notează că aplicabilitatea art. 6 § 1 la acţiunile în restituire nu se pretează la controversă, dar că guvernul contestă luarea în seamă a procedurilor în faţa Tribunalului constituţional.
491. — în ce priveşte respectarea „termenului rezonabil", perioada de considerat a început la 27 mai 1983, cu introducerea de către cinci dintre petiţionari a unei acţiuni având ca obiect jumătate din capitalul social al RUMASA, completând-o pe cea intentată de Jose Maria Ruiz-Mateos la 9 mai; ea s-a sfârşit la 25 februarie 1991, data hotărârii pronunţate de Audiencia provincial din Madrid. Această perioadă înglobează durata celor două proceduri în faţa Tribunalului constituţional. Această concluzie se bazează pe jurisprudenţa deja bine stabilită a Curţii, potrivit căreia o instanţă constituţională intră în calcul dacă rezultatul său poate influenţa asupra soluţionării litigiului dezbătut de jurisdicţiile ordinare; ea se aplică pentru o mai puternică raţiune procedurilor cu caracter prejudicial. Perioada de reţinut se întinde astfel pe aproape şapte ani şi nouă luni.
Curtea constată că acţiunea civilă principală nu era complexă de la început, dar că ea a ridicat după aceea probleme constituţionale de o dificultate incontestabilă. Procedura prevăzută pentru examinarea acestora din urmă nu comportă totuşi acte de natură să o prelungească.
La rândul lor, solicitând amânarea audierii de apel şi suspendarea procedurii în faţa Audiencia provincial în aşteptarea deciziei Comisiei de la Strasbourg, petiţionarii au întârziat procedurile la această instanţă cu peste opt luni.
Referitor la comportamentul autorităţilor competente, Curtea pune în evidenţă o întrerupere în primă instanţă, pentru tranşarea chestiunii de necon-stituţionalitate (peste 25 de luni), şi două în apel, între decizia asupra admisibilităţii recursului şi începutul examinării sale (peste 16 luni) şi pentru examinarea celei de-a doua chestiuni (aproape 14 luni). Măsurile luate de guvern în iunie 1988 pentru a uşura supraîncărcarea volumului de muncă al Audiencia provincial au fost prea tardive pentru a avea efecte în speţă. Procedurile în faţa Tribunalului constituţional s-au întins pe un interval de timp prea lung, în ciuda caracteristicilor specifice ale acestei jurisdicţii. în sfârşit, cauza prezintă o miză considerabilă nu numai pentru petiţionari, ci şi pentru societatea spaniolă în general, datorită vastelor sale incidenţe sociale şi economice. Numărul mare de persoane implicate — salariaţi, acţionari şi terţi — ca şi volumul de capitaluri în cauză susţineau ideea unei soluţionări prompte a litigiului.
Pe scurt, s-a încălcat art. 6 § 1 în legătură cu acest aspect (22 voturi pentru, 2 împotrivă).
492. — în ceea ce priveşte caracterul echitabil al procedurii, Curtea notează că revendicarea petiţionarilor se limitează la procedurile din faţa Tribunalului constituţional, care trebuie totuşi să fie repuse în contextul lor: o acţiune în restituire de bunuri expropriate.
Potrivit guvernului, art. 6 § 1 nu este aplicabil procedurilor în faţa Tribunalului constituţional, deoarece sarcina acestuia din urmă nu este de a statua asupra drepturilor sau intereselor individului, ci de a veghea la respectarea Constituţiei de către puterea legislativă, executivă şi judecătorească. Curtea subliniază legătura strânsă existentă între procedurile civile principale şi chestiunile de neconstituţionalitate; într-adevăr, anularea de către Tribunalul constituţional a legii de expropriere ar fi adus judecătorii civili în situaţia de a admite pretenţiile familiei Ruiz-Mateos. în afară de aceasta, ea aminteşte că ridicând chestiunile menţionate, petiţionarii utilizau unicul mijloc disponibil în dreptul spaniol pentru a se plânge de o atingere adusă dreptului lor de proprietate, recursul amparo nefiind posibil în domeniul art. 33 din Constituţie. în consecinţă, Curtea trage concluzia aplicabilităţii art. 6 § 1.
A fost oare acest text respectat? Curtea examinează revendicarea în lumina ansamblului paragrafului 1 al art. 6, care înglobează principiul egalităţii armelor şi dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al procedurii. Or, acesta din urmă implică, în parte, facultatea de a lua cunoştinţă de observaţiile sau actele depuse de cealaltă şi de a le discuta.
Cu siguranţă, procedurile constituţionale prezintă caracteristici proprii care ţin seama de specificitatea normei de aplicat, ca şi de importanţa deciziei pronunţate pentru sistemul juridic în vigoare; ele urmăresc, de asemenea, să permită unui organ unic de a statua asupra unui mare număr de cauze afectând subiecte foarte diverse. Totuşi, se poate întâmpla ca ele să să aibă legătură, ca în cazul în speţă, cu o lege care priveşte direct un cerc restrâns de persoane. Dacă într-un asemenea caz chestiunea constituţionalităţii legii este deferită Tribunalului constituţional în cadrul unei proceduri relative la un drept cu caracter civil şi la care sunt părţi persoane din acest cerc, trebuie, în principiu, să li se garanteze un acces liber la observaţiile celorlalte părţi şi o posibilitate veritabilă de a le comenta.
Curtea nu observă în speţă nici o raţiune pentru a se îndepărta de la această regulă. Disocierea rolului puterii executive (răspunzătoare pentru expropriere) de cel al direcţiei generale a patrimoniului (beneficiară a măsurii) se dovedeşte artificială, ca şi identificarea unei diferenţe reale între interesele acestora. în afară de aceasta, posibilitatea pentru Tribunal de a studia argumentele adresate de Ruiz-Mateos jurisdicţiilor civile în favoarea sesizării sale nu era suficientă. Avocatul statului, reprezentând guvernul, a supus atenţiei Tribunalului constituţional observaţii la care petiţionarii nu au avut prilejul să răspundă; de asemenea, el a cunoscut înainte argumentele lor şi a putut să le discute. Aşadar, a existat încălcarea art. 6 § 1 în această privinţă (18 voturi pentru, 6 împotrivă).
493. — în baza art. 50, Curtea respinge cererea de reparaţii pentru daune (unanimitate) formulată de către petiţionari, care se ridică la două mii de miliarde de pesetas, din cauza lipsei legăturii de cauzalitate dintre încălcările constatate şi prejudiciul pretins: nimic nu dovedeşte că, fără aceste încălcări, Tribunalul constituţional ar fi invalidat legea de expropriere.
| ← H. contra BELGIEI - Procedură de examinare a cererilor de... | BORGERS contra BELGIEI - Interdicţia pentru un acuzat de a... → |
|---|
