Marzari contra Italiei - Bolnav Evacuare Obligaţiile statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, Marzari contra Italia, 4 mai 1999, 36448/97
Art. 8 nu obligă autorităţile să rezolve problemele locative ale unei persoane, însă refuzul de furniza un ajutor din acest punct de vedere către o persoană ce suferă de o boală gravă poate, în anumite circumstanţe, să ridice probleme din cauza consecinţelor unui astfel de refuz asupra vieţii private a persoanei în cauză.
Reclamantul, care suferă de o boală gravă, a fost declarat invalid în procent de 100 %. Reclamantul ocupa un apartament, pe care îl adaptase cu scopul de a fi potrivit handicapului său, însă a fost evacuat din acel apartament. Autorităţile locale i-au atribuit o altă locuinţă, care nu era însă adaptată nevoilor reclamantului. Ulterior, a fost adoptată o lege regională care obliga autorităţile locale să furnizeze locuinţe adecvate persoanelor ce suferă de un handicap în proporţie de 100 %. Reclamantul a refuzat să mai plătească chiria, pentru a protesta contra autorităţilor locale şi a obţine executarea modificărilor necesare apartamentului ce i-a fost atribuit. În consecinţă, în 1993, autorităţile locale au declanşat o procedură de evacuare. În acelaşi timp, acestea i-au propus reclamantului un plan de reeşalonare a chiriei neplătite, însă acesta a refuzat. După mai multe amânări datorate stării sale de sănătate, în 1998, s-a dispus evacuare reclamantului şi din al doilea apartament. Reclamantul s-a mutat într-o rulotă dintr-un camping, însă a fost necesară spitalizarea sa, după ce starea de sănătate s-a deteriorat din cauza condiţiilor inadecvate de locuit din rulotă. Conducerea spitalului în care a fost internat a subliniat că este necesară găsirea urgentă a unei soluţii locative pentru reclamant, întrucât spitalul nu avea pat disponibil pentru a-l găzdui pe acesta o perioadă mai lungă de timp. La cererea autorităţilor, o comisie sanitară specializată a identificat un apartament care i-a fost atribuit reclamantului. Acesta a refuzat, însă a fost externat cu forţa din spital, cu ajutorul poliţiei.
Art. 8. Viaţă privată. Această dispoziţie nu obligă autorităţile să rezolve problemele locative ale unei persoane, însă refuzul de furniza un ajutor din acest punct de vedere către o persoană ce suferă de o boală gravă poate, în anumite circumstanţe, să ridice probleme din cauza consecinţelor unui astfel de refuz asupra vieţii private a persoanei în cauză.
Evacuarea reclamantului a constitui o ingerinţă în viaţa sa privată. Aceasta a fost prevăzută de lege şi, în condiţiile în care reclamantul refuza să îşi plătească chiria, viza un scop legitim, anume protejarea drepturilor altuia. Chiar dacă starea de sănătate a reclamantului era gravă, trebuie acordată o importanţă considerabilă faptului că autorităţile au amânat de mai multe ori evacuarea reclamantului, iar acesta a refuzat orice formă de colaborare cu autorităţile refuzând toate propunerile care i s-au făcut. Curtea a constatat că, după a doua evacuare, o comisie medicală a fost cea care a identificat un apartament corespunzător, iar Curtea nu poate să cenzureze concluziile acesteia. În consecinţă, Curtea a constatat că autorităţile nu şi-au încălcat nicio obligaţie pozitivă faţă de situaţia reclamantului, astfel că art. 8 nu a fost violat.
| ← Karassev contra Finlandei - Conditii acordare cetatenie strain | Lustig-Prean şi Beckett contra Marea Britanie - Homosexuali... → |
|---|
