COSTELLO-ROBERTS contra REGATULUI UNIT — Pedeapsă corporală într-o şcoală privată din Anglia
| Comentarii |
|
86. — în 1985, Jeremy Costello-Roberts, pe atunci în vârstă de şapte ani, se afla în pensiune într-o instituţie de învăţământ primar particular, în Anglia. La 3 octombrie, un învăţător îl admonestează pentru că pălăvrăgea pe culoar, ceea ce i-a adus un punct negativ. El mai avusese deja patru asemenea puncte pentru un comportament analog şi, altădată, pentru că a sosit cu întârziere la ora de culcare. După ce a examinat chestiunea împreună cu colegii săi, directorul decide că băiatul va suporta o pedeapsă corporală corespunzătoare sancţiunii pentru cele cinci puncte negative. în consecinţă, trei zile mai târziu, respectiv opt zile după ce Jeremy a primit al cincilea punct negativ, directorul îi administrează o „corecţie “ lovindu-l pe copil de trei ori la fund, peste şort, cu un pantof de gimnastică având talpa de cauciuc; nimeni altcineva nu asistă la această scenă. în prima jumătate a lunii noiembrie, mama elevului depune plângere la poliţie şi la National Society for the Prevention of Cruelty to Children15, însă atât una cât şi cealaltă i-au arătat că nu pot să deschidă nici o acţiune din lipsa oricărei urme vizibile de contuzie asupra fundului băiatului. Acesta este admis la o nouă şcoală în luna ianuarie 1986.
87. — Dna Wendy Costello-Roberts şi fiul său sesizează comisia la 17 ianuarie 1986; ei pretind că pedeapsa corporală aplicată lui Jeremy a încălcat prevederile art. 3 din Convenţie şi dreptul fiecăruia dintre aceştia la respectul vieţii private şi familiale garantat de art. 8; în afară de aceasta, ei pretind că, nesocotirulu-se art. 13, nu li s-ar fi oferit nici un recurs efectiv asupra celor două aspecte.16 Ulterior, ei retrag o plângere formulată în temeiul art. 14.
Hotărârea din 25 martie 1993 (Cameră) (seria A nr. 247-C)
88. — Trebuie Regatul Unit să răspundă, în temeiul prevederilor Convenţiei, de faptele de care se plânge Jeremy? Curtea aminteşte că răspunderea unui stat se află angajată atunci când violarea unui drept sau a unei libertăţi definite în Convenţie derivă dintr-o încălcare a art. 1. In această privinţă, mai multe elemente sunt de luat în seamă. Mai întâi, statul are datoria de a veghea asupra posibilităţii copiilor de a-şi exercita dreptul la educaţie (art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţie). Or, sistemul disciplinar al unei şcoli se situează în sfera dreptului la educaţie. Articolul 28 al Convenţiei Naţiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 referitoare la drepturile copilului îl recunoaşte ca atare. Apoi, dreptul fundamental al fiecăruia la educaţie este valabil atât pentru elevii şcolilor private cât şi pentru cei din şcolile publice. în sfârşit, statul nu ar putea să se sustragă răspunderii sale, delegând obligaţiile sale unor organisme private sau unor particulari.
89. — Din perspectiva art. 3 se poate distinge între circumstanţele cauzei în speţă şi cele ale cazului Tyrer, în care Curtea a judecat ca degradantă pedeapsa aplicată acestuia din urmă. Petiţionarul nu furnizează nici o probă asupra efectelor grave sau durabile ale tratamentului denunţat, depăşind consecinţele previzibile ale unor măsuri luate pe un plan pur disciplinar. O pedeapsă care nu antrenează asemenea sechele poate să cadă sub incidenţa art. 3 dacă se poate considera că ea atinge limita de gravitate cerută de acest text. în cazul respectiv nu a fost astfel, chiar dacă termenul de trei zile înainte de executarea sancţiunii şi caracterul automat al acesteia inspiră Curţii o anumită preocupare. Aşadar, nu a existat violarea art. 3 (5 voturi pentru, 4 împotrivă).
90. — în ceea ce priveşte art. 8, Curtea admite că noţiunea de „viaţă privată" este largă şi că nu se pretează la o definiţie exhaustivă. Măsurile adoptate în domeniul învăţământului pot, ocazional, să atingă dreptul la respectul vieţii private, dar actele care pot fi denumite prejudiciabile pentru integritatea fizică sau morală a unei persoane nu antrenează în mod necesar o asemenea atingere. Art. 3 este un prim punct de referinţă pentru a examina un caz relativ la măsuri disciplinare într-o instituţie şcolară. Curtea nu exclude posibilitatea de a considera art. 8 ca acordând uneori o protecţie mai amplă decât art. 3, în materie de măsuri disciplinare. Având în vedere scopul şi obiectul Convenţiei, luată în ansamblul său, şi împrejurarea potrivit căreia frecventarea unei şcoli de către un copil implică inevitabil o anumită ingerinţă în viaţa sa privată, Curtea apreciază totuşi că tratamentul incriminat nu a fost atât de dăunător încât să facă aplicabilă interdicţia prevăzută de art. 8. Nevoind să dea impresia că aprobă menţinerea, în vreun fel, a pedepsei corporale, în sistemul disciplinar al unei şcoli, Curtea a tras concluzia absenţei încălcării acestui text (unanimitate).
91. — Potrivit Curţii, Jeremy dispunea de un recurs efectiv referitor la cererile privind art. 3 şi 8, astfel încât nu s-au încălcat nici prevederile art. 13 (unanimitate). într-adevăr, cel în cauză avea posibilitatea să declanşeze o acţiune civilă pentru acte de violenţă şi, în caz de succes, jurisdicţiile engleze i-ar fi putut acorda o despăgubire adecvată. Eficacitatea unui recurs nu depinde de certitudinea unui rezultat favorabil. în rest, Curtea nu are competenţa unor speculaţii asupra rezultatului unui asemenea recurs. în sfârşit, art. 13 nu merge până la a pretinde un recurs care să permită atacarea în faţa unei „instanţe naţionale" a legilor unui stat contractant, ca fiind contrare Convenţiei sau normelor juridice interne echivalente.
| ← VILVARAJAH ŞI ALŢII contra REGATULUI UNIT -Respingerea unor... | Kreuz contra Poloniei - Dreptul la un proces echitabil. Dreptul... → |
|---|
