HERCZEGFALVY contra AUSTRIEI — Internarea şi tratamentul unui alienat
| Comentarii |
|
50. — Cetăţean ungur, dl Istvan Herczegfalvy soseşte în Austria în 1964; în prezent el trăieşte la Viena. în 1976, în timp ce executa o pedeapsă cu închisoare, împotriva lui sunt angajate noi acte de urmărire penală pentru lovirea şi vătămarea unor paznici şi codeţinuţi şi pentru ameninţări grave pronunţate la adresa magistraţilor. După executarea primei pedepse, la 13 mai 1977, el rămâne încarcerat şi este plasat pe 9 ianuarie 1978, când provizoriu, când cu titlu definitiv, într-o instituţie pentru delincvenţi alienaţi mintal. Aici rămâne până la 28 noiembrie 1984, data eliberării sale condiţionate.
51. — în plângerea sa la Comisie, din 27 noiembrie 1978, dl Herczegfalvy formulează o serie de revendicări relative la legalitatea, durata şi regimul detenţiei sale ca şi la tratamentul medical aplicat în timpul acesteia.
Hotărârea din 24 septembrie 1992 (Cameră) (seria A nr. 244)
52. — Nici una din perioadele detenţiei în litigiu, ţinând când de paragraful 1 c), când de paragraful 1 e) din art. 5, nu a ignorat aceste dispoziţii (unanimitate); respectând dreptul intern, deciziile autorităţilor competente nu erau viciate de arbitrar.
53. — Durata detenţiei provizorii a petiţionarului (de la 27 mai 1978 la 10 ianuarie 1979, apoi de la 30 octombrie 1979 la 9 aprilie 1980) nu a depăşit „termenul rezonabil" prescris de art. 5 § 3 (unanimitate). Curtea nu constată nici o neglijenţă a autorităţilor care ar fi putut să încetinească desfăşurarea procesului, în prima perioadă, încât să se încalce prevederile Convenţiei; potrivit Curţii, petiţionarul a contribuit el însuşi la prelungirea procedurii. A doua perioadă nu pare nici aceasta excesivă având în vedere, printre altele, noua componenţă a jurisdicţiei chemate să se pronunţe în cauză.
54. — Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa asupra câmpului de aplicare al paragrafelor 1 şi 4 ale art. 5, potrivit căreia, pentru a fi îndeplinite exigenţele Convenţiei, controlul legalităţii unei detenţii trebuie să respecte atât normele de fond cât şi cele de procedură ale legislaţiei naţionale şi, în plus, să exercite, în conformitate cu scopul art. 5, protejarea individului împotriva arbitrarului. Cea de-a doua condiţie implică nu numai ca jurisdicţiile competente să se pronunţe „într-un termen scurt", dar şi faptul ca deciziile lor să se succeadă într-un ritm rezonabil. Or, două din cele trei decizii incriminate nu ar putea fi considerate conforme acestei din urmă exigenţe, cu atât mai mult cu cât multiplele cereri de punere în libertate introduse în acea perioadă de către petiţionar au rămas fără răspuns. Aceste concluzii dispensează Curtea de a mai examina conformitatea deciziilor în litigiu cu dreptul intern. în concluzie, Curtea a decis că s-au încălcat prevederile art. 5 § 4 (unanimitate).
55. — Dl Herczegfalvy se plângea şi de terapia aplicată faţă de el: i s-ar fi aplicat un tratament brutal, incompatibil cu art. 3.
Potrivit Curţii, situaţia de inferioritate şi neputinţă care caracterizează pacienţii inlemaţi în spitalele de psihiatrie reclamă o vigilenţă crescută în ce priveşte controlul respectării Convenţiei. Dacă autorităţilor medicale le incumbă competenţa de decizie — pe baza regulilor cunoscute ale ştiinţei lor — asupra mijloacelor terapeutice de utilizat, la nevoie cu forţa, pentru prezervarea sănătăţii fizice şi mintale a bolnavilor care sunt în întregime incapabili să se controleze şi a căror responsabilitate o au autorităţile respective, aceasta
1 La 10 martie 1988, Comisia declară inadmisibile mai multe revendicări ale petiţionarului. La 4 octombrie 1989, ca reţine alte câteva capete de cerere şi respinge plângerea pentru restul revendicărilor. în raportul său din 1 martie 1991 ca concluzionează asupra încălcărilor art. 3 (unanimitate)^ § 1 e) (pentru perioadele dc la 11.12.1981 la 8.02.1982 şi din 8.02.1983 la 16.02.1984) (unanimitate), 5 § 4 (unanimitate), art. 8 (unanimitate), art. 10 (unanimitate) şi art. 13 (18 voturi pentru, 2 împotrivă) dar nu şi asupra violării art. 5 § 1 c) (11 voturi pentru, 9 împotrivă) şi art. 5 § 1 e) (pentru celelalte perioade) (11 voturi pentru, 9 împotrivă) şi art. 5 § 3 (unanimitate).
nu înseamnă protejarea lor într-o mai mică măsură de către prevederile art. 3, ale cărui exigenţe nu suferă nici o derogare. Durata utilizării cătuşelor şi a unui pat de siguranţă preocupă în mod deosebit Curtea. Ea consideră totuşi că elementele de care dispune nu sunt suficiente pentru a respinge teza guvernului potrivit căreia, după principiile psihiatrice îndeobşte admise în acea perioadă, tratamentul respectiv era justificat de un imperativ medical. în plus, unele afirmaţii ale petiţionarului nu găsesc sprijin în documentele dosarului. Curtea a decis că nu s-a stabilit nici o violare a art. 3 (unanimitate).
56. — Administrându-i hrana cu forţa şi impunându-i lui I. Herczegfalvy tratamentul examinat deja din perspectiva art. 3, autorităţile spitaliceşti nu au adus atingere art. 8 (unanimitate): Curtea nu dispune de nici un indiciu de natură să zdruncine opinia guvernului, pentru care aceste autorităţi puteau, pe bună dreptate, să considere boala psihiatrică a petiţionarului ca o afecţiune care-1 făcea pe acesta din urmă incapabil de autodeterminare.
în schimb, practica spitalului constând în trimiterea fiecărei scrisori a petiţionarului către curator, pentru a se face selecţie, a încălcat prevederile art. 8 (unanimitate), deoarece ingerinţa în dreptul garantat de această dispoziţie nu era „prevăzută de lege“ în sensul paragrafului 2: în absenţa celei mai mici precizări referitoare la tipul de restricţii autorizate, la scopul, durata, întinderea şi controlul acestora, legea austriacă nu oferă gradul minim de protecţie împotriva arbitrarului cerut de preeminenţa dreptului într-o societate democratică.
57. — Pentru aceleaşi raţiuni ca acelea care au condus Curtea la concluzia nesocotirii art. 8, aceasta a statuat că s-au încălcat şi prevederile art. 10 invocate de petiţionar în legătură cu limitările accesului său la informare.
58. — Având în vedere ^ecizia sa referitoare la art. 8 şi 10, Curtea nu consideră necesar să tranşeze chestiunea unei eventuale violări a art. 13 (unanimitate).
59. — Statuând în echitate, Curtea acordă lui I. Herczegfalvy 100.000 de şilingi austrieci pentru prejudiciul rezultând din încălcările prevederilor reţinute (unanimitate). Ea atribuie petiţionarului şi rambursarea integrală a cheltuielilor, adică 8.000 DM şi 12.000 şilingi austrieci, minus suma de 22.971 FF reprezentând banii plătiţi de Consiliul Europei cu titlu de asistenţă judiciară (unanimitate).
| ← IRLANDA contra REGATULUI UNIT - Măsuri de excepţie şi... | CRUZ VARAS contra SUEDIEI — Măsură de expulzare către Chile... → |
|---|
