Drăgan şi alţii contra Germaniei - Expulzarea unor persoane bolnave Tratament în statul de destinaţie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Drăgan şi alţii contra Germania, 7 octombrie 2004, 33743/03
art. 3 nu interzice expulzarea unor bolnavi dacă aceştia pot beneficia de tratament medical în ţara de origine.
Reclamanţii, o mamă şi copii săi, locuiesc fără acte pe teritoriul german. Aceştia au renunţat în trecut la cetăţenia română, motiv pentru care nu au putut fi expulzaţi, lipsind o ţară de destinaţie. Ulterior, între Germania şi România s-a încheiat un acord prin care statul român a fost de acord să îşi primească foştii cetăţeni. De aceea reclamanţii au fost anunţaţi că vor fi conduşi la frontieră, însă s-au opus, dna Drăgan ameninţând cu sinuciderea. Mai multe rapoarte medicale au afirmat că ameninţarea reclamantei este credibilă şi au recomandat ca, în cazul în care se va ajunge la expulzare, să îi fie asigurată asistenţa medicală pe drumul spre România. Rapoartele nu recomandau însă o măsură de expulzare. Reclamanţii au solicitat permisiunea de a rămâne în Germania din cauza faptului că deja copii locuiau de 10 ani acolo şi erau înscrişi la şcoală. Pentru acest motiv, autorităţile au permis prelungirea şederii lor în Germania până în 2004. Ulterior, s-a luat măsura expulzării lor, care încă nu a fost pusă în practică.
1. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Riscul de suicid. Curtea a considerat că în condiţiile în care statele implicate – Germania şi România – s-au obligat să ia măsuri de prevedere, riscul de suicid nu poate să împiedice o măsură de expulzare a unei persoane aflate ilegal pe teritoriul altui stat.
2. Tratamentul medical în România. Reclamanţi au afirmat că hepatita C de care suferă unul dintre ei nu poate primi un tratament adecvat în România, astfel încât se impune rămânerea lor în Germania. Curtea a constatat că în România această boală este tratabilă aproximativ la acelaşi nivel ca şi Germania, iar reclamanţii vor primi aceleaşi îngrijiri medicale de care se bucură cetăţenii români, chiar dacă nu au cetăţenia acestei ţări, existând asigurări suficiente din partea statului român în acest sens.
3. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Viaţă familială. Curtea a considerat că prin extrădarea întregii familii, viaţa familială a reclamanţilor nu va fi afectată, cu atât mai mult cu cât ei se află ilegal în Germania, iar o măsură de expulzare era previzibilă.
| ← Krastanov contra Bulgaria - Lovirea unei persoane Intervenţie... | Martinez Sala şi alţii contra Spaniei - Ancheta eficace... → |
|---|
