CEDO, secţia I, hotărârea Frizen c. Rusia, 24 martie 2005, 58254/00
Existenţa unor raţiuni care ţin de interesul public pentru a justifica confiscarea automobilului reclamantei, oricât de pertinente ar fi ele, nu dispensează autorităţile interne de obligaţia de a indica un text de lege pe care să se bazeze.
În 1996, societatea condusă de către soţul reclamantei i-a acordat acesteia un împrumut fără dobândă pentru a-şi cumpăra o maşină. Suma respectivă a fost virată direct în contul vânzătorului de automobile. În 1998, soţul reclamantei a fost condamnat pentru înşelăciune la 4 ani de închisoare şi confiscarea bunurilor sale. Maşina reclamantei şi câteva obiecte menajere au fost ridicate, iar reclamanta s-a plâns în faţa CEDO de faptul că maşina i-a fost luată în baza unei infracţiuni pe care nu a comis-o.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Existenţa unor raţiuni care ţin de interesul public pentru a justifica confiscarea automobilului reclamantei, oricât de pertinente ar fi ele, nu dispensează autorităţile interne de obligaţia de a indica un text de lege pe care să se bazeze. Curtea observă că instanţele interne nu au citat nici un text de lege care să autorizeze confiscarea maşinii, nici în cursul procedurii penale îndreptate împotriva soţului, nici în cursul procedurii deschise de către reclamantă. În consecinţă, ingerinţa statului în exercitarea dreptului de proprietate al reclamantei nu a fost prevăzută de lege, motiv pentru care există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Frizen contra Rusia - Confiscare. Legalitatea măsurii.
