von Maltzan, von Zitzewitz, Man Ferrostaal, Alfred Töpfer Stiftung contra Germaniei

CEDO, Marea Cameră, decizia von Maltzan, von Zitzewitz, Man Ferrostaal şi Alfred Töpfer Stiftung c. Germania, 23 martie 2005, 71916/01 şi 71917/01 şi 10260/02
Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu protejează dreptul de a obţine proprietatea unui bun, ci doar proprietatea asupra bunurilor deja existente în patrimoniul reclamantului ori speranţa legitimă de a obţine proprietatea unui bun.
Cei 65 de reclamanţi sunt moştenitori ai unor terenuri sau a unor imobile care au fost expropriate în cadrul reformei agrare care a avut lor între 1945 şi 1949 în zona de ocupaţie sovietică a Germaniei. După reunificarea germană, aceştia au cerut în van restituirea imobilelor lor. Cererile lor au fost respinse fie din cauza faptului că bunurile nu se mai aflau în patrimoniul statului, fie pentru că legea domeniului public se opunea unei astfel de măsuri.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Domeniul de aplicabilitate. Această plângere nu vizează bunuri existente care aparţin reclamanţilor. Cu privire la momentul exproprierii bunurilor Curtea nu are nici competenţă ratione temporis, nici competenţă personală pentru a examina actele comise în 1945-1949 de către armate sovietică pe teritoriul german. În raport de situaţia ulterioară lui 1990, Curtea a subliniat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu protejează dreptul de a obţine proprietatea unui bun, ci doar proprietatea asupra bunurilor deja existente în patrimoniul reclamantului ori speranţa legitimă de a obţine proprietatea unui bun. Or, reclamanţii nici nu au probat un drept de proprietate actual asupra bunurilor în discuţie, nici nu au speranţa conferită de vreo lege ori de jurisprudenţă de a obţine proprietatea unui bun. În consecinţă, Curtea a fost incompetentă ratione materiae să se pronunţe asupra prezentei plângeri, întrucât dreptul invocat – de a obţine un bun – nu este garantat prin Convenţie.
Art. 6. Durata rezonabilă. Procedura în faţa Curţii Constituţionale federale a durat peste 5 ani. Curtea a considerat că, având în vedere faptul că au existat 42 de recursuri în faţa acestei instanţe, toate vizând problema bunurilor expropriate de către armata sovietică, iar litigiul a avut o complexitate specială, o durată atât de lungă poate fi justificată. De aceea, acest capăt de plângere este în mod vădit nefondat.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre von Maltzan, von Zitzewitz, Man Ferrostaal, Alfred Töpfer Stiftung contra Germaniei