Honecker contra Germaniei - Foşti lideri comunişti Confiscarea averii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Honecker versus Germania, 15 noiembrie 2001, 53991/00
Este legitim ca legiuitorul şi instanţele să verifice legalitatea averilor dobândite în fosta Germanie comunistă în vederea convertirii sumelor de bani, din motive de moralitate publică.
Prima reclamantă este văduva lui E. Honecker, fost preşedinte al Consiliului de Stat din fosta RDG, decedat în 1994. Ceilalţi trei reclamanţi sunt succesorii lui H. Axen, membru al biroului politici al comitetului central al Partidului socialist unificat din RDG, decedat în 1992. Între căderea zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989 şi reunificarea germană, realizată efectiv la 3 octombrie 1990, dnii. Honecker şi Axen ceruseră conversia în mărci germane a sumelor de bani pe care le deţineau în mărci est-germane în diverse conturi bancare. În iulie 19990, o comisie specială a Parlamentului est-german însărcinată cu examinarea provenienţei sumelor de bani ce trebuie convertite în mărci germane a emis o decizia prin care s-a dispus confiscarea averii dnilor. Henocker şi Axen, decizia fiind motivată de faptul că sumele de bani fuseseră obţinute prin abuz de putere în detrimentul interesului general. Decizia în cauză a fost confirmată de către instanţele de judecată.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Confiscarea averii reclamanţilor a constituit o ingerinţă în dreptul lor de proprietate. Chiar dacă confiscarea a condus la pierderea proprietăţii asupra unor bunuri, această măsură se înscria în cadrul reglementării generale vizând verificarea provenienţei sumelor de bani deţinute de către cetăţeni est-germani, în vederea convertirii lor în mărci germane. De acea, măsura în cauză trebuie calificată ca o reglementare a folosinţei lucrurilor. Măsura în cauză a fost bazată pe prevederile legii privind convertirea mărcilor est-germane în mărci şi viza un interes general. În fapt, Curtea consider că este legitim ca legiuitorul şi instanţele să verifice legalitatea averilor dobândite în fosta Germanie comunistă în vederea convertirii sumelor de bani, din motive de moralitate publică. În raport de proporţionalitatea măsurii, Curtea a observat că instanţele au analizat de o manieră aprofundată natura faptelor reproşate celor doi foşti lideri comunişti, precum şi provenienţa sumelor de bani existente în conturile lor bancare. Ţinând cont de aceste elemente şi de circumstanţele excepţionale pe care le-a implicat reunificarea germană, Curtea a considerat că statul nu şi-a depăşit marja de apreciere şi a păstrat un just echilibru între interesul privat şi interesul general. în consecinţă, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu a fost violat, iar plângerea este vădit nefondată.
| ← Saggio contra Italiei - Câştigurile viitoare Noţiunea de bun | Tsironis contra Greciei - Executare silită Garanţii procedurale → |
|---|
