Price contra Marea Britanie - Detenţie Handicap fizic grav Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Price versus Marea Britanie, 10 iulie 2001, 33394/96
Detenţia unei persoane grav handicapate poate constitui un tratament degradant, interzis de art. 3 din Convenţie.
Reclamanta suferă de o boală gravă care îi afectează membrele şi de probleme renale. La 20 ianuarie 1995, în cadrul unei proceduri civile privind plata unei creanţe, ea a refuzat să răspundă întrebărilor cu privire situaţia sa financiară şi a fost condamnată la şapte zile de închisoare pentru afectarea mersului justiţiei – contempt of court – pedeapsa urmând să se execute pe loc. Întrucât era deja trecut de prânz, reclamanta nu a putut fi condusă la un penitenciar decât a doua zi dimineaţă, astfel încât şi-a petrecut noaptea în arestul comisariatului de poliţie. Reclamanta susţine că a fost nevoie să doarmă în scaunul său rulant, întrucât patul nu era prea tare pentru a-l folosi în condiţiile handicapului său fizic. De asemenea, reclamanta susţine că nu a putut folosi toaleta din cauza faptului că nu era adaptată pentru persoane cu handicap, nici folosi întrerupătoarele ori soneria de alarmă. În plus, la fiecare jumătate de oră, reclamanta s-a plâns gardienilor de frig, ceea ce era grav pentru ea care era afectată de probleme renale. După o vreme, reclamanta a fost consultată de un medic, care a constatat că starea sa nu este potrivită cu celula respectivă, însă nu s-a luat nicio măsură, în afară de faptul că a fost învelită cu o pătură, până a doua zi când a fost transferată într-un penitenciar, unde situaţia era ceva mai bună, însă reclamanta avea în continuare dificultăţi de a utiliza patul sau instalaţiile sanitare. La momentul eliberării sale, reclamantei a trebuit să i se pună o sondă pentru că reţinuse foarte multă urină.
Art. 3. Curtea a constatat că dosarul medical al reclamantei pe perioada detenţiei sale cuprinde neliniştea medicului pentru probleme pe care le poate ridica starea de detenţie, mai ales cu privire la accesul în pat, la toaletă, la instalaţiile sanitare, cu privire la absorbţia de lichide şi cu privire la problemele de deplasare, dacă bateria scaunului rulant s-ar fi descărcat. Curtea a constatat, de asemenea, că directorul penitenciarului a încercat să asigure internarea reclamantei într-un spital, însă nu a reuşit din cauza faptului că aceasta nu suferea de o boală anume. Curtea nu distinge niciun element care să indice dorinţa statului de a o umili pe reclamantă. Totuşi, Curtea a considerat că detenţia unei persoane grav handicapate în condiţii în care aceasta suferă în mod serios de frig, riscă să aibă dureri din cauza imposibilităţii de a utiliza patul şi poate să se spele sau să folosească toaleta decât cu mari dificultăţi, constituie un tratament degradant, interzis de art. 3 din Convenţie.
| ← Kjeldsen, Busk Madsen si Pedersen contra Danemarca | Jimenez Alonso si Jimenez Merino contra Spaniei - Educaţia... → |
|---|
