I. contra Finlandei - Protecţia insuficientă împotriva accesului neautorizat la dosarul medical al unei asistente medicale seropozitive: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza I. împotriva Finlandei (nr. 20511/03), hotărârea din 17 iulie 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
Reclamanta lucra ca asistentă medicală într-un spital public. Din 1987 a făcut vizite regulate la policlinica de boli infecţioase a aceluiaşi spital, după ce fusese diagnosticată HIV pozitiv. La începutul anului 1992 a început să suspecteze faptul că boala sa era cunoscută de către colegii săi. La acel moment, conducerea spitalului avea acces liber la registrele pacienţilor ce conţineau informaţii despre diagnostice şi medici curanţi. Ea a împărtăşit bănuielile medicului său. Regulamentul spitalului a fost modificat, astfel că, începând de atunci, doar personalul clinicii avea acces la dosarele pacienţilor. Reclamanta a fost înregistrată sub un nume fals şi a primit un nou număr de asigurare. Ulterior a depus o plângere la Consiliul Administrativ Regional în scopul identificării celor care au avut acces la dosarul său, dar administraţia spitalului a încunoştiinţat-o că nu era posibil să obţină acea informaţie, având în vedere sistemul de evidenţă al informaţiilor de la acel moment. Cererea reclamantei în despăgubiri formulată la o instanţă civilă a fost respinsă motivat de lipsa probelor certe referitoare la consultarea nelegală a dosarelor pacienţilor.
În drept
Confidenţialitatea informaţiilor privind sănătatea era crucială nu doar pentru intimitatea pacienţilor, ci şi pentru păstrarea încrederii în profesia medicală şi în sistemul de sănătate în general. Aceste consideraţii erau în mod special valabile în cazul infecţiei HIV, dată fiind natura sensibilă a acestei afecţiuni. In timp ce aplicarea cu stricteţe a legislaţiei interne ar fi constituit o garanţie suficientă prin asigurarea accesului poliţiei la înregistrări, sistemul de evidenţă al spitalului nu a permis clarificarea retroactivă a modului de gestionare a dosarelor pacienţilor şi nici a unor posibile accesări de către persoane neautorizate a informaţiilor despre pacientă sau familia sa. în plus, la momentul respectiv aveau acces la aceste informaţii şi membri ai conducerii care nu erau implicaţi în mod direct în tratamentul reclamantei. Deşi spitalul a luat ulterior măsuri ad-hoc de protejare a reclamantei împotriva dezvăluirilor neautorizate prin restricţionarea accesului la personalul curant şi înregistrarea reclamantei sub un nume şi un număr de asigurări sociale false, acestea au venit prea târziu. Reclamanta a pierdut procesul civil deoarece nu a putut dovedi existenţa legăturii cauzale dintre deficienţele existente în asigurarea securităţii accesului la informaţii şi diseminarea informaţiilor legate de starea sănătăţii sale. Totuşi, punerea în sarcina sa a acestei probe a însemnat ignorarea deficienţelor recunoscute în gestionarea înregistrărilor spitalului la momentul determinat. Factorul decisiv a fost acela că sistemul de evidenţă al spitalului era în mod clar în neconcordanţă cu prevederile legale, şi acestui fapt nu i s-a dat importanţa cuvenită de către instanţa internă. Nu era suficient
pentru protejarea vieţii private a reclamantei nici faptul că legislaţia internă îi permitea acesteia să solicite daune pentru dezvăluirile neautorizate. Ceea ce se solicita era în primul rând o protecţie practică şi efectivă pentru a exclude apariţia oricărei posibilităţi de acces neautorizat. Nicio protecţie de acest tip nu a fost asigurată în cazul reclamantei.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 5.771,80 euro daune materiale şi 8.000 euro daune morale.
| ← TOLGYESI contra Germaniei - Condamnarea unui angajat al unei... | DARREN OMOREGIE contra Norvegiei - Decizia de expulzare şi... → |
|---|
