TOLGYESI contra Germaniei - Condamnarea unui angajat al unei companii cu sediul în Ţările de Jos pentru lipsa unui permis de rezidenţă în Germania: inadmisibilă.
| Comentarii |
|
Cauza TOLGYESI împotriva Germaniei (nr. 554/03), decizia din 8 iulie 2008 [Secţia a V-a]
în 1999, reclamantul, cetăţean maghiar şi, prin urmare, cetăţean al unui stat din afara Comunităţii Europene la acel moment, era angajat de o companie cu sediul în Olanda ca şofer de camion. El deţinea un certificat de angajare emis în Olanda. Nu locuia în Olanda, lucra doar în afara Olandei şi nu i se eliberase încă un permis de muncă în Olanda. în 2001 a fost supus în două rânduri controalelor de către poliţia germană. După fiecare control au fost pornite cercetările penale împotriva sa în temeiul Legii germane a străinilor. Ulterior, o instanţă locală l-a condamnat la plata unei amenzi pentru rămânerea ilegală în ţară. O instanţă regională i-a anulat condamnarea pentru prima infracţiune motivat de faptul că el nu putea cunoaşte caracterul ilegal al şederii sale întrucât fusese verificat anterior fără a suferi nicio consecinţă. Cu toate acestea, a menţinut condamnarea pentru cea de a doua faptă, dar a redus amenda. Apelul reclamantului a fost respins. Instanţele germane au constatat că la momentul res-
pectiv el nu poseda un permis de muncă emis de statul pe teritoriul căruia îşi avea sediul compania angajatoare, că certificatul său de muncă nu putea fi calificat ca fiind un permis de muncă şi că nu era exceptat de la posesia unui astfel de permis pe motivul că transporta bunuri exclusiv în afara Olandei. Excepţia de la obligaţia deţinerii unui permis de rezidenţă prevăzută de Legea germană a străinilor exista în favoarea acelor angajaţi a căror reşedinţă legală şi loc de muncă se aflau în statul membru al Comunităţii unde compania îşi avea sediul şi nu în favoarea celor care, ca şi reclamantul, munceau exclusiv în afara acelui stat membru. Pentru aceleaşi motive, hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza Van der Elstde care reclamantul s-a prevalat nu avea nicio relevanţă în cauza sa.
Inadmisibilitate: Interpretarea dispoziţiilor legale relevante făcută de instanţele interne era întemeiată pe modul de formulare al acestora şi pe scopul legii, neputând fi prin urmare nici imprevizibilă şi nici arbitrară. Era îndoielnic dacă reclamantul se putea baza pe certificatul de muncă ca reprezentând un temei suficient pentru aplicarea excepţiei prevăzute în ordinul prin care se implementa Legea străinilor. După primul control al poliţiei ce avut ca rezultat începerea cercetărilor penale, el a devenit conştient de faptul că autorităţile germane nu recunoşteau acel certificat. Prin urmare, putea în mod rezonabil să prevadă începerea cercetării penale şi consecinţele acesteia, cel puţin în ceea ce priveşte cea de a doua condamnare, ce reprezenta singura condamnare în discuţie în cauza sa: vădit nefondată.
| ← SUTYAGIN contra Rusiei - Refuzul audierii martorilor ale căror... | I. contra Finlandei - Protecţia insuficientă împotriva... → |
|---|
