Imunitate parlamentară Condiţii - Ielo contra Italiei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Ielo versus Italia, 6 decembrie 2005, 23053/02
Imunitatea parlamentară vizează un scop legitim, astfel încât este compatibilă cu prevederile art. 6, dacă atingerea dreptului de acces la justiţie este proporţională cu acest scop.
Reclamantul, procuror, a fost audiat de către Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la metodele de lucru al unui coleg de parchet al reclamantului, dl. Parenti. Ulterior, devenit deputat şi preşedinte a comisiei parlamentare de anchetare a fenomenului mafiot, dl. Parenti a făcut mai multe declaraţii publice, prin care îl critica pe reclamant pentru decizia de neîncepere a urmăririi penale în cadrul unei anchete penale privind finanţarea partidului comunist. Ulterior, dl. Parenti a precizat că această decizia este justificată de vârsta tânără şi lipsa de experienţă a reclamantului şi nu ca urmare a relei sale credinţe. Reclamantul a introdus o plângere penale pentru calomnie. Camera Deputaţilor a declarat că afirmaţiile inculpatului sunt acoperite de imunitatea parlamentară a acestuia, în ciuda unei opinii contrare a instanţei de judecată. De aceea, instanţa a sesizat Curtea Constituţională, care a considerat că dl. Parenti şi-a exprimat criticile faţă de sistemul judiciar în cadrul unei dezbateri politice, astfel că acesta a rămas în cadrul exerciţiul funcţiilor sale politice. De aceea, instanţa l-a achitat pe dl Parenti.
Art. 6. Accesul la justiţie. Curtea a constatat că, urmare a a consideratrii faptului că declaraţiile dlui. Parenti sunt acoperite de imunitatea sa parlamentară, reclamantul s-a văzut în imposibilitate de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul de imagine suferit, astfel că există o ingerinţă în exercitarea dreptului său de acces la justiţie. Curtea a notat că imunităţile parlamentare constituie o practică de lungă durată, care au ca obiectiv să permită libera exprimare a reprezentanţilor poporului şi să împiedice procese penale abuzive şi partizane care să aducă atingere funcţiei parlamentare. De aceea, Curtea a considerat că o astfel de practică vizează un scop legitim, astfel încât este compatibilă cu prevederile art. 6, dacă atingerea dreptului de acces la justiţie este proporţională cu acest scop.
În raport de acest aspect, Curtea a constatat că declaraţiile în cauză nu au fost realizată în exercitarea strictă a funcţiilor parlamentare, ci par să fie rezultatul unor conflicte de natură privată, cât timp dl. Parenti a recunoscut că, prin declaraţiile sale, a vizat să răspundă criticilor pe care reclamantul le formulase anterior la adresa sa. Or, Curtea nu a considerat că este posibil să se nege accesul la justiţie într-o astfel de situaţie, care are o legătură slabă cu activitatea politică. De aceea, art. 6 a fost violat.
| ← Condiţii de sesizare a unei instanţe Termenul legal Acţiune... | Cumul de decizii Condiţii - Indra contra Slovaciei → |
|---|
