Independenţa faţă de executiv Raporturi de subordonare între judecători şi exectiv - Clarke contra Marea Britanie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, decizia Clarke versus Marea Britanie, 25 august 2005, 23695/02
Independenţa instanţei implică în primul rând absenţa unor raporturi de subordonare între membrii formaţiunii de judecată şi autorităţile executive.
Reclamantul a pierdut un proces pe care l-a intentat unei autorităţi locale şi unei companii de asigurări şi a fost condamnat la plata cheltuielilor de judecată. El nu a reuşit să plătească suma respectivă şi a fost declarat ca falit. În consecinţă, reclamantul a introdus o acţiune contra Ministerului Justiţiei, prin care se plângea că a fost indus în eroare de un formular care i-a fost dat în instanţă în cursul procesului pe care l-a pierdut. Considerând că acţiunea nu prezintă nici o şansă reală de succes, atât district judge – în primă instanţă – cât şi circuit judge – în apel – au respins acţiunea deşi au admis că acel formular era ambiguu.
Art. 6. Independenţa şi imparţialitatea instanţei. Problema principală care se pune în speţă este aceea de a ştii dacă judecătorii care au statuat asupra acţiunii reclamantului au fost independenţi şi imparţiali în condiţiile în care au fost numiţi în funcţie de către pârât, Ministerul Justiţiei. Ţinând cont de faptul că procedura de numire în funcţie dă naştere unei concurenţe pe post şi constă într-un interviu cu candidaţii şi consultarea membrilor profesilor juridice, iar candidaţii aleşi ocupă porturile până la pensionare, Curtea a considerat că modalitatea de desemnare a acestora este conformă cu exigenţele art. 6. În plus, în absenţa oricărei legături ierarhice între judecători şi minister, nu există nici un motiv a crede în riscul unor presiuni exterioare care să poată influenţa decizia judecătorului. În ceea ce priveşte problema de a ştii dacă există motive obiective care să conducă la crearea unei aparenţe de imparţialitate obiectivă, chiar dacă ministerul poate să revoce un judecător, decizia de revocare este supusă unui control jurisdicţional. De altfel, o astfel de procedură nu a fost exercitată decât o dată de-a lungul timpului. De aceea, puterea de revocare a judecătorului de către minister nu poate să suscite vreo teamă de parţialitate în faţa unui observator obiectiv. În consecinţă, plângerea este inadmisibilă, fiind în mod vădit nefondată.
| ← Cumul de decizii Condiţii - Meznaric contra Croatiei | Instanţă militară Înlocuirea judecătorului militar cu unul... → |
|---|
