CEDO, Secţia a V-a,Iordan Iordanov c. Bulgaria, 2 iulie 2009, 23530/02
Cei trei reclamanţi erau agenţi ai serviciului secret bulgar din cadrul Ministerului de Interne. După descoperirea unor microfoane în locuinţa Procurorului General al Bulgariei, cei trei, alături de un alt coleg, B.B., au fost concediaţi. In urma unei anchete interne, s-a considerat că cei 4 erau responsabili de faptul că nu retrăseseră microfoanele înainte ca Procurorul General să se mute în locuinţa respectiva. Cei 4 ofiţeri au contestat deciziile de concediere şi au obţinut câştig de cauză în primă instanţa în faţă unui complet de 3 judecători ai Curţii Supreme. Aceasta a considerat că „ancheta internă” realizată în cauză nu respectase anumite garanţii pe care trebuia să le respecte o „anchetă oficială”, în special posibilitatea celor vizaţi de a lua cunoştinţă de raportul de anchetă şi de a formula observaţii cu privire la conţinutul şi concluziile sale.
Ministerul de Interne a introdus recurs. Cel vizând cazul lui B.B. a fost respins de un complet de 5 judecători din cadrul Curţii Supreme pe 25 iulie 2001, instanţa de recurs reluând argumentele completului de 3 judecători privind garanţiile procedurale ce trebuiau oferite de ancheta internă. În schimb, recursurile privindu-i pe cei 3 reclamanţi au fost admise prin trei decizii distincte (din 7 decembrie 2001, 18 decembrie 2001 şi 7 februarie 2002) de către complete din 5 judecători. În aceste cazuri, instanţa de recurs a considerat că „ancheta internă” şi cea „oficială” erau reglementate distinct, astfel încât „ancheta internă” nu trebuia să furnizeze aceleaşi garanţii ca şi cea „oficială”.
Considerând că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, din cauza jurisprudenţei interne neunitare, reclamanţii au sesizat CEDO. Curtea a constatat faptul că instanţa supremă din Bulgaria adoptase doua soluţii diferite la problema concedierii agenţilor Ministerului de Interne. Sistemul intern obliga instanţa supremă să vegheze la aplicarea uniforma a legii şi, în dreptul bulgar, exista posibilitatea adoptării unor decizii de unificare a jurisprudenţei la cererea procurorului general, al ministrului justiţiei sau al preşedintelui Curţii Supreme; interpretarea dată în asemenea decizii este obligatorie pentru organele administrative şi judiciare. Totuşi, pe problema din speţă, Curtea Suprema nu fusese sesizata cu o asemenea cerere.
Pentru a decide în ce măsură există o violare a art. 6 din Convenţie, Curtea a stabilit că trebuie să examineze dacă existau divergente de jurisprudenţă profunde şi persistente în jurisprudenţa Curţii Supreme bulgare, dacă legislaţia internă prevedea mecanisme care să permită suprimarea acestor incoerente şi dacă aceste mecanisme au fost aplicate şi care au fost, dacă era cazul, efectele aplicării lor.
În ceea ce priveşte primul element, Curtea a observat că formaţiunile de 3 şi 5 judecători de la instanţa supremă au examinat cauzele reclamanţilor la scurt timp după ce soluţionaseră cauza lui B.B. care fusese concediat pentru aceleaşi motive şi aceleaşi evenimente. Or, în cazul reclamanţilor, completul de 5 judecători a interpretat legislaţia într-o maniera care excludea aplicabilitatea unui număr de garanţii procedurale în cazul anchetelor interne, deşi cu câteva luni înainte, un alt complet de 5 judecători, cu o compunere quasi-identică (4 din cei 5 magistraţi), adoptase o poziţie exact inversă cu privire la examinarea recursului lui B.B. Din jurisprudenţa internă rezultă că între 2001 şi 2005 existaseră două interpretări divergente ale textelor legile aplicabile, iar aceste interpretări persistaseră după adoptarea hotărârilor din prezenta cauză. În consecinţă, existau divergente „profunde şi persistente” în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale pertinente. În acest context, în condiţiile în care autorităţile nu au utilizat mijloacele procedurale aflate la îndemâna lor, principiul securităţi raporturilor juridice a fost încălcat.
Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Iordan Iordanov contra Bulgaria - Practica neunitară. Existenţa unor mecanisme de asigurare a unităţii
