Iwanczuk contra Poloniei - Necesitatea perchezitiilor corporale
| Comentarii |
|
Deşi uneori percheziţiile corporale pot să se dovedească necesare, ele trebuie să se desfăşoare în mod corect, iar comportamentul celor care realizează aceste operaţiuni nu trebuie să devină insultător.
Reclamantul a fost acuzat de comiterea mai multor infracţiuni şi a fost arestat în mai 1992, fiind eliberat doi ani mai târziu. În cursul detenţiei sale, dorind să îşi exercite dreptul de vot, reclamantul susţine că a fost obligat să se spună unei percheziţii corporale pentru a putea părăsi locul de detenţie în vederea votului. Reclamantul a fost obligat să se dezbrace şi a susţinut că gardienii au proferat la adresa sa mai multe remarci umilitoare şi insultătoare. Întrucât a refuzat să îşi dezbrace şi lenjeria intimă, reclamantului nu i s-a permis să voteze.
Art. 3. Curtea a constatat că reclamantul nu a fost acuzat de vreo infracţiune comisă prin violenţă, nu avea cazier şi a avut un comportament paşnic în cursul întregii ale perioade de detenţie. În consecinţă, nu exista nicio raţiune de a crede că exista riscul comiterii unor fapte de violenţă, astfel încât necesitatea percheziţiei corporale nu se justifica. În plus, Curtea a considerat că, în lipsa unei anchete interne eficace asupra afirmaţiilor reclamantului privind remarcile insultătoare ale gardienilor, nu se poate lua în considerare argumentul guvernului după care acestea nu ar fi avut loc. Curtea a considerat că, deşi uneori percheziţiile corporale pot să se dovedească necesare, ele trebuie să se desfăşoare în mod corect, iar comportamentul celor care realizează aceste operaţiuni nu trebuie să devină insultător, precum în speţă, întrucât pot fi considerate tratamente degradante, contrare art. 3.
| ← Valašinas contra Lituaniei - Detentie Umilire inerenta Conditii | Van der Mussele contra Belgiei - Munca fortata → |
|---|
