Valašinas contra Lituaniei - Detentie Umilire inerenta Conditii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Valašinas versus Lituania, 24 iulie 2001, 44558/98
Măsurile privative de libertate sunt, în mod firesc, acompaniate de astfel de suferinţe şi forme de umilire.
Reclamantul a fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni, fiind eliberat în anul 2000 în urma unui decret de graţiere individuală. Reclamantul susţine că, în penitenciar, condiţiile de detenţie erau inumane, în special în ceea ce priveşte instalaţiile sanitare. De asemenea, reclamantul se plânge de percheziţia corporală la care a fost supus în 7 mai 1998 în urma vizitei unui dintre părinţii său. Reclamantul susţine că a fost umilit fiind obligat să se dezbrace în prezenţa mai multor gardieni, care i-au examinat organele sexuale şi pachetul cu mâncare pe care îl primise.
Art. 3. Curtea aminteşte faptul că, potrivit jurisprudenţei sale constante, pentru a cădea sub incidenţa art. 3, un tratament anume trebuie să aibă un minim de gravitate şi că suferinţa şi umilirea trebuie să meargă dincolo de ceea ce implică în mod necesar un tratament sau o pedeapsă legitimă. Din acest punct de vedere, Curtea a considerat că măsurile privative de libertate sunt, în mod firesc, acompaniate de astfel de suferinţe şi forme de umilire. Art. 3 din Convenţie impune statelor ca orice deţinut să fie tratat în condiţii compatibile cu respectul datorat demnităţii umane, iar condiţiile de detenţie nu trebuie să îl supună pe acesta la o stare psihică care să excedă nivelul inevitabil de suferinţe inerente detenţiei. Din acest punct de vedere, simplul fapt că instalaţiile sanitare din penitenciar nu erau în cea mai bună stare nu este suficient pentru ca consecinţele unui astfel de tratament să depăşească minimul de gravitate impus.
În raport de percheziţia corporală din 7 mai 1998, Curtea a considerat că astfel de percheziţii pot fi uneori necesare pentru asigurarea securităţii stabilimentului penitenciar şi pentru protejarea ordinii, în măsura în care sunt realizate de o manieră civilizată. Din acest punct de vedere, faptul că percheziţia a fost realizată în public, fără nicio justificare, denotă o lipsă de respect pentru reclamant şi demnitatea acestuia. De acea, Curtea a considerat că acest act constituie un tratament degradant, iar art. 3 a fost violat sub acest aspect.
| ← Fressoz şi Roire contra Frantei - Jurnalist Informaţii secrete... | Iwanczuk contra Poloniei - Necesitatea perchezitiilor corporale → |
|---|
