Fressoz şi Roire contra Frantei - Jurnalist Informaţii secrete Publicare Cenzură
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Fressoz şi Roire versus Franţa, 21 ianuarie 1999, 29183/95
Intrat în posesia unor informaţii de interes public, jurnalistul trebuie să aibă posibilitatea de a le publica în mod liber, contribuind la dezbaterea publică, dacă face acest lucru cu bună credinţă.
Reclamanţii au publicat un articol în jurnalul satiric Canard ecnhaîné în septembrie 1989, în contextul unui conflict social care a izbucnit în sânul societăţii de automobile Peugeot, în urma refuzul directorului companiei de a mări salariile personalului. Articolul marca evoluţia salariului dlui. Calvet, directorul societăţii, pe baza unor copii ale declaraţiei de venit a acestuia, evidenţiind creşterea veniturilor sale. Articolul titra: „Dl. Calvet şi-a pus turbo la salariu – declaraţiile sale de impunere sunt mai curajoase decât el. Directorul şi-a acordat venituri cu 45,9 % mai mari în ultimii doi ani”. În urma unei plângeri a dlui. Calvet, reclamanţii au fost condamnaţi la pedepse cu amenda pentru fapta de a fi tăinuit şi folosit documentele fiscale ale persoanei vizate obţinute de la un funcţionar neidentificat, cu violarea de către acesta din urmă a secretului profesional.
Art. 10. Pentru a determina dacă ingerinţa în libertatea de exprimare a reclamanţilor a fost necesară într-o societate democratică pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altuia, trebuie verificat dacă au existat motive pertinente şi suficiente care să fi justificat condamnarea lor penală. Curtea nu a fost convinsă de teza Guvernului după care informaţia în discuţie nu viza protecţia interesului general. Publicaţia incriminată intervenea în cadrul unui conflict social în sânul unei societăţi mari şi bine cunoscută, larg evocat de către presa din acele momente. Articolul demonstra că directorul societăţii, ce refuza creşterea salariului pentru angajaţi, beneficiază de o creştere substanţială a salariului în ultimii doi ani. Scopul textului nu era, astfel, acela de a-l prejudicia pe dl. Calvet, ci de a oferi informaţii necesare în cadrul unui discuţii de actualitate ce interesa publicul.
Pe de altă parte, Curtea aminteşte că o ingerinţă în libertatea de exprimare se conciliază cu prevederile art. 10 dacă se fondează pe imperative ce ţin esenţial de interesul public, aşa cum ar fi necesitatea respectării normelor penale. Astfel, Curtea trebuie să determina dacă obiectul păstrării secretului fiscal, prin mijloace penale, oferă o justificare pertinentă şi suficientă ingerinţei în libertatea de exprimare. Curtea a considerat că, deşi actele de impunere şi declaraţiile de venit sunt acte protejate, ele nu sunt secrete din momentul în care intră în contact cu funcţionarii statului. În plus, salariile directorilor marilor companii sunt periodic publicate în reviste financiare, aşa cum a fost în trecut şi salariul directorului de la Peugeot. Astfel, protecţia informaţii fiscale, din punct de vedere al confidenţialităţii, nu constituie un imperativ preponderent, care să necesite o sancţiune penală dură pentru publicarea informaţiilor. Curtea aminteşte că, intrat în posesia unor informaţii de interes public, jurnalistul trebuie să aibă posibilitatea de a le publica în mod liber, contribuind la dezbaterea publică, dacă face acest lucru cu bună credinţă, iar informaţii sunt credibile, condiţii îndeplinite în speţă. În consecinţă, Curtea a considerat că motivele invocate pentru a impune condamnarea reclamanţilor nu sunt suficiente pentru a justifica încălcarea libertăţii de exprimare asupra unui subiect de interes public.
| ← Fischer contra Austriei - Non bis in idem Concurs ideal | Valašinas contra Lituaniei - Detentie Umilire inerenta Conditii → |
|---|
