Judecată de valoare Informaţii factuale Delimitare Consecinţe - Grinberg contra Federatia Rusa
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Grinberg versus Federaţia Rusă, 21 iulie 2005, 23472/03
Curtea a amintit în acest context faptul că judecăţile de valoare, precum cele exprimate de către reclamant, nu sunt susceptibile de proba verităţii, fiind imposibil de probat veridicitatea unei idei cu privire la caracterul unei persoane.
În 2002, reclamantul a publicat un articol în care îl acuza pe generalul Chamanov – câştigătorul alegerilor pentru postul de guvernator al regiunii Oulianovsk – de faptul că a pornit un adevărat război contra presei independente şi a jurnaliştilor. Articolul în discuţie evoca, în egală măsură, faptul că generalul Chamanov l-a susţinut pe un subordonat al său care ucisese o tânără de 18 ani de origine cecenă. Articolul se încheia cu o caracterizare a generalului, care era acuzat că nu are „nici ruşine, nici scrupule”. Acesta din urmă a introdus o acţiune în răspundere civilă, acuzând faptul că articolul în discuţie i-a adus atingere onoarei. În urma acestei acţiuni, reclamantul a fost condamnat la plata unor daune morale de aproximativ 100 de euro, iar fundaţia care edita ziarul în care a fost publicat articolul la plata a 200 de euro şi obligaţia de a publica dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Art. 10. Curtea a constatat faptul că hotărârea de condamnare constituie o ingerinţă în libertate de exprimare a reclamantului, care era prevăzută de lege şi viza un scop legitim, anume protecţia drepturilor şi libertăţilor altuia. Singurul aspect în discuţie este acela de a şti dacă ingerinţa era necesară într-o societate democratică, adică dacă condamnarea corespundea unei nevoi sociale imperioase, era proporţională cu scopul vizat, iar motivele furnizate de către autorităţile naţionale erau pertinente şi suficiente pentru a justifica condamnarea. Pentru a se pronunţa asupra acestor aspecte, Curtea trebuie să ţină cont de un element extrem de important: distincţia dintre declaraţiile privind fapte determinate şi judecăţi de valoare, în condiţiile în care autorităţile naţionale l-au condamnat pe reclamant pentru că acesta nu a putut proba veridicitatea afirmaţiei sale privind faptul că generalul Chamanov nu are nici ruşine, nici scrupule. Curtea a amintit în acest context faptul că judecăţile de valoare, precum cele exprimate de către reclamant, nu sunt susceptibile de proba verităţii, fiind imposibil de probat veridicitatea unei idei cu privire la caracterul unei persoane. În consecinţă, Curtea a constatat că instanţele interne nu puteau să impună o astfel de probă. De aceea, ţinând cont şi de impactul minim pe care l-a avut articolul în cauză asupra carierei politice a generalului, precum şi de faptul că afirmaţiile în care constituie o critică rezonabilă a activităţii unui om politic, Curtea a constatat că măsura nu a fost necesară într-o societate democratică, iar art. 10 a fost violat.
| ← Recurs la forţă Manifestaţii violente Uzul de arme de foc... | Distribuirea unor ediţii false ale unui ziar oficial... → |
|---|
