Roman Atacarea religiei musulmane Necesitatea sancţiunii - A contra Turciei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea I. A. versus Turcia, 13 septembrie 2005, 42571/98
Anumite pasaje ale romanului în chestiune atacă de o manieră injurioasă persoana profetului Mahomed. Astfel, măsura litigioasă a vizat oferirea unei protecţii contra atacurilor ofensatoare cu privire la lucruri considerate sacre de către musulmani şi poate fi socotită ca fiind justificată de o nevoie socială imperioasă. Proprietar şi director al unei edituri, reclamantul a publicat în două mii de exemplare o lucrare tratând, sub forma unui roman, chestiuni teologice şi filosofice. Procurorul din Istanbul l-a inculpat pe reclamant pentru că, prin romanul în discuţie, a insultat pe Allah, religia, Profetul şi Coranul. Instanţa l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea şi amendă, iar închisoarea a comutat-o în amendă. Recursul reclamantului a fost respins ulterior.
Art. 10. Nimeni nu contestă faptul că măsura condamnării reclamantului constituie o ingerinţă în dreptul acestuia la libertatea de expresie, ingerinţa fiind prevăzută de lege şi vizând un scop legitim – anume protecţia ordinii publice, a moralei şi drepturilor altuia. În raport de necesitatea măsurii într-o societate democratică, trebuie puse în balanţă interesele contradictorii ce ţin de exerciţiul a două libertăţi fundamentale, anume dreptul reclamantului de a comunica ideile sale în materie religioasă şi dreptul altor persoane la respectul libertăţii lor de gândire, de conştiinţă şi de alegere şi exercitare a religiei. Or, anumite pasaje ale romanului în chestiune atacă de o manieră injurioasă persoana profetului Mahomed. Astfel, măsura litigioasă a vizat oferirea unei protecţii contra atacurilor ofensatoare cu privire la lucruri considerate sacre de către musulmani şi poate fi socotită ca fiind justificată de o nevoie socială imperioasă. În acelaşi timp, autorităţile nu şi-au depăşit marja de apreciere, iar motivele oferite de către instanţele interne pentru justificare ingerinţei au fost pertinente şi suficiente. Cu privire la proporţionalitatea măsurii, trebuie subliniat faptul că autorităţile naţionale nu au confiscat romanul în discuţie, iar pedeapsa aplicată a fost o amendă, cu un cuantum destul de modest. De aceea, Curtea a decis, cu 4 voturi contra 3, că nu a existat o violare a art. 10.
| ← Jurnalist Informaţii despre corupţia unui om politic Buna... | Jurnalist Publicarea unui interviu Sancţiuni Inadmisibilitate -... → |
|---|
