Maaouia contra Franţei - Expulzare Durata excesiva proceduri

Hotărâri CEDO

CEDO, Marea Cameră, hotărârea Maaouia versus Franţa, 5 octombrie 2000, 39652/98

Art. 6 nu este aplicabil procedurii de expulzare.

Reclamantul, cetăţean tunisian, a intrat în Franţa în 1980 la vârsta de 22 ani şi s-a căsătorit cu o femeie de cetăţenie franceză în 1992, împreună cu care a trăit nouă ani. În decembrie 1988, a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru fapte comise în 1985, fiind eliberat în 1990. În august 1991, s-a adoptat o decizie de expulzare a reclamantului, care i-a fost notificată la data de 6 octombrie 1992, cu ocazia prezentării sale la un centru regional pentru prelungirea dreptului de şedere. A urmat o procedură administrativă şi judiciară prin care reclamantul a reuşit, într-un final, să îşi regularizeze situaţia. În faţa Curţii, acesta a invocat durata excesivă a acestor proceduri.

Art. 6. Domeniul de aplicabilitate. Deşi Curtea nu s-a pronunţat asupra aplicabilităţii art. 6 procedurilor de expulzare a străinilor, în schimb, jurisprudenţa constantă a fostei Comisii europene a drepturilor omului, a stabilit că procedurile de autorizare sau neautorizare a şederii unui străin pe teritoriul unui stat, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6. Curtea aminteşte că dispoziţiile Convenţiei trebuie interpretate ţinând cont de ansamblul sistemului convenţional şi subliniază, în speţă, că Franţa a ratificat art. 1 din Protocolul nr. 7 care creează anumite garanţii procedurale în caz de expulzare. Pe de altă parte, preambulul Protocolul nr. 7 se referă la necesitatea de a adopta măsuri noi de protecţie a drepturilor persoanelor, care nu sunt garantate în textul Convenţiei. Din analiza acestor elemente, rezultă că statele erau conştiente de faptul că art. 6 nu se aplică procedurilor de expulzare şi au dorit ca, prin adoptarea art. 1 din Protocolul nr. 7, să ia anumite măsurile specifice în acest domeniu. O astfel de analiză se coroborează cu raportul explicativ al protocolului. Astfel, adoptând art. 1 al Protocolului nr. 7, statele au dorit cu claritate să nu includă procedurile de expulzare în câmpul de incidenţă al art. 6 din Convenţie. Astfel, Curtea a constatat că art. 6 nu este aplicabil procedurilor de expulzare nici sub aspectul său, nici sub aspectul său penal.

← Bakarić contra Croaţia - Reducere pensie Recurs constitutional...  Blokker contra Olandei - Accident de circulaţie Obligaţia de a... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Maaouia contra Franţei - Expulzare Durata excesiva proceduri