Nachova şi alţii contra Bulgaria - Uz de arme de foc Reglementare internă Controlul operaţiunii Discriminare
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Nachova şi alţii versus Bulgaria, 26 februarie 2004, 43577/98 şi 43579/98
Statele au obligaţia de a adopta reglementări complet cu privire la uzul la arme de foc de către agenţi ai statului.
Două persoane de origine romă, membrii ai familiilor reclamanţilor, şi-au efectuat serviciul militar obligatoriu într-o divizie a armatei însărcinată cu construcţia de apartamente. Aceştia au fost arestaţi pentru absenţe nemotivate, dar au reuşit să evadeze de pe şantierul unde lucrau şi s-au ascuns în casa bunicii lor, aflată într-un cartier locuit de romi. Niciunul dintre ei nu era înarmat. Câteva zile mai târziu, o unitate de poliţie militară a primit informaţii cu privire la locul unde se ascundeau cei doi, iar patru militari, conduşi de G., au fost trimişi la faţa locului. Militarii au primit ordine să recurgă la toate mijloacele necesare pentru a arestarea celor doi. G. era înarmat cu un pistol şi o armă automată. După ce au văzut vehiculul militar în faţa casei, cei doi au fugit. După ce i-a somat să se oprească, G. a deschis focul asupra lor, aceştia decedând în drum spre spital. Un vecin a afirmat că mai mulţi poliţişti au tras şi că la un moment dat G. a îndreptat arma spre el şi l-a insultat, strigând: „Ţigani nenorociţi!”. Potrivit raportului de autopsie, cei doi bărbaţi au decedat ca urmare a unor răni provocate prin împuşcare cu o armă automată. Raportul de anchetă militară a concluzionat că G. a acţionat conform cu reglementările militare şi a încercat să protejeze viaţa fugitivilor somându-i să se oprească şi trăgând către zona mai puţin vitale. Procurorul militar a dispus neînceperea urmării. Recursurile reclamanţilor au rămas fără efect.
1. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Obligaţia de a nu produce moartea unei persoane. Decesul celor doi. Curtea şi-a exprimat preocuparea asupra reglementărilor militare care permit utilizarea armelor de foc pentru a aresta un membru al forţelor armate care a comis un delict, chiar minor. Nu numai că aceste reglementări nu au fost vreodată publicate, dar ele nu conţin nicio garanţie clară că moartea nu va fi produsă de o manieră arbitrară. Un astfel de cadru juridic este fundamental insuficient şi mult sub nivelul protecţiei „prin lege” a dreptului la viaţă, astfel cum se exprimă art. 2. În consecinţă, Curtea apreciază că Bulgaria şi-a încălcat de o manieră generală obligaţiile care îi revin în baza art. 2, de a garanta dreptul la viaţă printr-un cadru juridic şi administrativ de natură să împiedice uzul de forţă nejustificat.
2. Pregătirea şi controlul operaţiunii. Curtea a considerat că autorităţile şi-au încălcat obligaţia de a reduce la minimul riscul de pierderi de vieţi umane, cât timp soldaţii au primit ordin de a utiliza orice mijloace pentru a-i aresta pe cei doi, cu atât mai mult cu cât aceştia nu se dovediseră periculoşi, nu erau înarmaţi. Absenţa unui cadru reglementat clar a permis să fie trimisă în misiune o echipă puternic înarmată contra a două persoane. În rezumat, modul în care a fost condusă şi pregătită operaţiunea relevă o atitudine deplorabilă cu privire la dreptul la viaţă al celor doi.
3. Măsurile luate de militarii implicaţi. În circumstanţele prezentei afaceri, art. 2 din Convenţie interzice orice recurs la forţă, potenţial mortală, în ciuda riscului ca cei doi să fugă. G. a utilizat o forţă în mod evident excesivă, cât timp putea să împiedice fuga celor doi şi prin alte mijloace: deşi avea la dispoziţie şi un pistol, el a preferat să utilizeze o armă automată; unul dintre cei doi a fost împuşcat în piept, deci e dificil de crezut că acesta fugea ori că G. a vizat tone non vitale.
Pentru aceste motive Bulgaria şi-a încălcat obligaţia de nu produce moartea unei persoane şi există o violare a art. 2 sub acest aspect.
4. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Obligaţia realizării unei anchete efective. Curtea a considerat că, atâta vreme cât ancheta internă a stabilit legitimitatea recursului la forţă, acest fapt confirmă pur şi simplu lipsa fundamentală a oricărei reglementări care să protejeze viaţa umană. Ancheta nu a examinat anumite aspecte ale dosarului şi s-a bazat în mod exclusiv pe explicaţiile furnizate de către G. Curtea a considerat că o astfel de conduită din partea autorităţilor – care a mai fost constatată anterior – este îngrijorătoare, pentru că pune sub dubiu obiectivitatea şi imparţialitatea magistraţilor implicaţi. De aceea, există o violare a art. 2 şi sub acest aspect.
5. Art. 14 („Interzicerea discriminării”). Cu privire la problema de a ştii dacă uciderea celor doi a fost determinată de rasism. Reclamanţii au avansat mai multe motive pentru care uciderea rudelor lor ar fi fost determinate de convingeri rasiste. Curtea a considerat totuşi că uciderea celor doi a fost justificată de lipsa unor reglementări care să le protejeze viaţa, cât timp G. a acţionat potrivit reglementărilor militare în vigoare şi nimic nu indică că nu ar fi făcut acelaşi lucru împotriva unor persoane care nu erau romi. De aceea, cu 11 voturi contra 6, Curtea a considerat că nu există o violare a art. 14 sub acest aspect.
6. Cu privire la a şti dacă o anchetă adecvată a fost condusă cu privire la ipoteza existenţei unui mobil rasist. Autorităţile care au anchetat cazul erau în posesia declaraţiei unui vecin care a afirmat că G. a făcut remarci rasiste la momentul în care a tras. Această declaraţie, privită în lumina numeroaselor raporturi publicate cu privire la prejudecăţile şi atitudinile ostile romilor în Bulgaria, merita o verificare. Aceasta cu atât mai mult cu cât G. a utilizat arme de foc contra unor persoane neînarmate şi neviolente. De aceea, procurorul însărcinat cu ancheta ar fi trebuit să verifice aceste informaţii mai aprofundat. Nefăcând acest lucru, statul bulgar şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a combate discriminarea şi rasismul prin lipsa unei anchete efective în raport de o posibilă manifestare rasistă care a condus la decesul a două persoane. De aceea, există o violare a art. 14 raportat la art. 2 sub acest aspect.
| ← Inocêncio contra Portugaliei - Amendă contravenţională... | Taşkin şi alţii contra Turciei - Funcţionarea unei... → |
|---|
