Taşkin şi alţii contra Turciei - Funcţionarea unei exploatări miniere Viaţă privată Incidenţa art 8
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Taşkin şi alţii versus Turcia, 10 noiembrie 2004, 46117/99
Funcţionarea ilicită a unei mine poate aduce atingere dreptului la viaţă privată a locuitorilor zonei.
În 1994, a fost autorizată începerea exploatării unei mine de aur lângă Izmir, printr-o tehnică ce presupunea utilizarea cianurii de sodiu. Invocând punerea în pericol a mediului şi a sănătăţii lor, reclamanţii, locuitori ai zonei, au cerut anularea autorizaţiei, obţinând în acest sens o hotărâre judecătorească care s-a fondat pe anumite rapoarte care subliniau riscurile pentru sănătatea locuitorilor a utilizării acelei tehnici. În consecinţă, 5 luni mai târziu, în 1997, autorizaţia a fost anulată, însă autorităţile au întârziat să pună în executare decizia de anulare, motiv pentru care reclamanţii au primit anumite despăgubiri. În baza unui nou raport, care afirma că au fost reduse riscurile precizate în hotărârile judecătoreşti, a fost autorizată exploatarea minei. Pentru că procedurile nu au fost respectate, instanţele au anulat din nou autorizaţia, la un moment în care mina funcţiona deja de 11 luni. În ciuda acestui fapt, guvernul a luat o decizie, nepublicată, de a permite continuarea exploatării.
1. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Curtea a constatat că instanţele interne au stabilit o legătură cauzală între funcţionarea minei şi atingeri ale sănătăţii reclamanţilor, astfel încât dispoziţiile privind viaţa privată şi familială din art. 8 sunt aplicabile. Cu privire la fondul problemei, Curtea a constatat că prima dată a durat 10 luni de la deciziei unei instanţe până când autorităţile au decis încetarea exploatării minei, iar a doua oară au decis printr-o hotărâre nepublică să permită exploatarea minei. În acest condiţii, garanţiile procedurale de protecţie a vieţii private şi familiale au rămas fără efect, motiv pentru care există o violare a art. 8.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Accesul la justiţie. Dreptul invocat de către reclamanţii în acţiunile lor interne, la integritate fizică şi de a trăi într-un mediu sănătos, sunt recunoscute de către dreptul turc. În consecinţă, contestaţia lor era reală şi serioasă privind un drept recunoscut. În plus, chiar dacă au recurs la o procedură administrativă, substanţa acestui drept este de natură civilă, astfel încât art. 6 este aplicabil. Pe fond, Curtea a constatat că autorităţile au ignorat lungi perioade de timp hotărâri judecătoreşti definitive, făcând inutil recursul la justiţie al reclamanţilor, ceea ce echivalează cu o violare a art. 6.
| ← Nachova şi alţii contra Bulgaria - Uz de arme de foc... | Haas contra Olandei - Tata biologic Viaţă familială Definirea... → |
|---|
