Makaratzis contra Greciei - Urmărirea unui persoane periculoase Organizarea acţiunii Uzul de arme de foc Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Makaratzis versus Grecia, 20 decembrie 2004, 50385/99
În situaţiile în care se face uz de arme de foc, statele au obligaţia de a asigura că operaţiunea se desfăşoară în mod organizat.
Reclamantul, care a trecut pe roşu în centrul Atenei, a fost urmărit de către mai multe maşini şi motociclete ale poliţiei. Acesta nu s-a oprit, iar în timpul urmăririi a lovit mai multe vehicule, rănind două persoane. După ce a forţat 5 baraje de poliţie, poliţiştii au început să tragă asupra maşinii sale. Într-un final, reclamantul s-a oprit într-o staţie de benzină, fără să iasă din maşină. Poliţiştii au continuat să tragă, reclamantul fiind rănit de 2 gloanţe. Ancheta administrativă care a fost declanşată a permis să fie identificaţi 29 de poliţişti care au participat la urmărire, dar alţi poliţişti care au părăsit locul fără a-şi dezvălui identitatea nu au mai putut fi identificaţi. 7 poliţişti au fost trimişi în judecată pentru vătămare corporală gravă şi utilizare ilicită a armelor de foc, însă au fost achitaţi pentru că nu s-a putut proba, dincolo de orice dubiu rezonabil, că ei au fost poliţiştii care au tras asupra reclamantului. În plus, instanţa a considerat că uzul de armă pentru a-l împiedica pe reclamant a fost legitim.
1. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Aplicabilitatea. Doar în circumstanţe excepţionale vătămările corporale produse de agenţi ai statului pot constitui violări ale art. 2, dacă nu există decesul victimei. În speţă, poliţiştii care au tras asupra reclamantului nu au dorit să îl ucidă. Totuşi, doar prin noroc acesta a scăpat de la moarte, ţinând cont de numărul poliţiştilor care au tras asupra sa. De aceea, art. 2 este aplicabil.
2. Protecţia vieţii. La momentul evenimentelor, legea enumera anumite ipoteze în care poliţiştii pot face uz de arma de foc. Utilizarea armelor de foc era limitată la cazurile în care recurgerea la acestea ţinea de o necesitate absolută. De asemenea, legea internă excludea utilizarea armelor atunci când alte metode mai puţin periculoase puteau fi mai întâi utilizate. Curtea a considerat că, ţinând cont de comportamentul reclamantului, această dispoziţie era aplicabilă. Totuşi, Curtea observă că la urmărire au participat mai mulţi poliţişti, în mod haotic şi necontrolat, fără a exista dispoziţii de comandament clare. Degradarea situaţiei a fost datorată faptului că la acel moment nu existau reglementări militare sau practici interne care să ofere poliţiştilor indicaţii clare privind recursul la forţă. În consecinţă, autorităţile nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a proteja viaţa prin dispoziţii legale şi regulamentare, astfel încât există o violare a art. 2 sub acest aspect.
3. Ancheta eficace. Curtea a constatat că ancheta a fost departe de a fi eficace, cât timp autorităţile nu au fost în stare să identifice nici măcar toţi poliţiştii care au fost implicaţi în evenimente. De aceea, există o violare a art. 2 şi sub acest aspect.
| ← Oneryildiz contra Turciei - Locuinţă improvizată Explozie... | Matencio contra Franţei - Stare de detenţie Bolnav... → |
|---|
