Matthews contra Marea Britanie - Drepturi electorale Domeniul de aplicabilitate
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Matthews versus Marea Britanie, 18 ianuarie 1999, 24833/94
Curtea a considerat că simplul fapt că Parlamentul european este un organ supranaţional nu este suficient pentru a stabili că scrutinul privind membrii săi iese din sfera de aplicabilitate a art. 3 din Protocolul nr. 1.
Reclamanta este rezidentă în Gibraltar, teritoriu aflat sub autoritatea Marii Britanii. În aprilie 1994, reclamanta a cerut înscrierea sa pe listele electorale pentru a vota la alegerile pentru Parlamentul european. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că anexa II al actului CE din 1976 privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul european nu cuprinde Gibraltarul între teritoriile în care se aplică dreptul sufragiu.
Art. 3 din Protocolul nr. 1. Prima problemă care trebuie rezolvată este aceea de a ştia dacă Marea Britanie poate fi ţinută responsabilă pentru omisiunea de a organiza de alegeri în Gibraltar pentru Parlamentul european. Curtea a considerat că, atâta vreme cât comunităţile europene nu sunt parte la Convenţie, actele acestora nu pot fi atacată ca atare în faţa Curţii. Cu toate acestea, Curtea a considerat că transferul de competenţe de la state către Comunitatea Europeană, viitoarea Uniune Europeană, nu poate avea ca şi efect exonerarea statelor de responsabilitatea lor în ceea ce priveşte respectarea drepturilor prevăzute în Convenţie, câtă vreme s-au angajat prin legile de ratificare să asigure respectarea acestor drepturi. Curtea a constatat că textele ce emană în urma procesului legislativ comunitar vizează şi populaţia din Gibraltar în acelaşi mod ca şi textele ce emană de la legiuitorul local. De aceea, Curtea a considerat că nu există niciun motiv pentru a considera că Marea Britanie nu este ţinută să recunoască drepturile consacrate prin art. 3 din primul protocol în raport de legislaţia europeană. În consecinţă, Curtea a considerat că populaţia din Gibraltar are dreptul de vota la orice alegeri, indiferent dacă sunt pentru parlamentul local sau pentru cel european.
În al doilea rând, trebuie stabilit dacă art. 3 din Protocolul nr. 1 este aplicabil unui organ precum Parlamentul european şi dacă acesta din urmă poate fi considerat, în raport de momentul în cauză, drept un „corp legislativ” în sensul dispoziţiei din Convenţie. Curtea a considerat că simplul fapt că instituţia comunitară este un organ supranaţional nu este suficient pentru a stabili că scrutinul privind membrii săi iese din sfera de aplicabilitate a art. 3 din Protocolul nr. 1. În raport de atribuţiile acestei instituţii, Curtea a considerat că această instituţie este suficient de mult implicată în procesul legislativ comunitar pentru a putea a considerat că Parlamentul european constituie o parte a corpului legislativ pentru Gibraltar. În acest condiţii, Curtea a considerat că imposibilitatea reclamantei de a-şi exprima votul pentru alegerile europene, i-a încălcat drepturile sale garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
| ← Mathieu-Mohin si Clerfayt contra Belgiei - Drepturi electorale... | Hilbe contra Liechtenstein - Drepturi electorale Domeniul de... → |
|---|
