Andric contra Suediei - Expulzare colectivă Definiţie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, decizia Andric versus Suedia, 23 februarie 1999, 45917/99
Prin expulzare colectivă se înţelege orice măsură prin care un străin, în calitate de membru al unui grup, este forţat să părăsească o ţară.
Reclamanţii, croaţi din Bosnia-Herţegovina, au dublu cetăţenie, bosniacă şi croată. Aceştia au cerut azil în Suedia după ce au fugit din Bosnia. Serviciul de imigraţie a luat decizia de a respinge cererea lor şi de a dispune expulzarea lor în Croaţia, considerând că situaţia din Bosnia împiedică reîntoarcerea reclamanţilor în această ţară. Totuşi, autorităţile au constatat că în Croaţia situaţia s-a calmat şi că nu au mai existat confruntări armate de ceva timp, iar părţile conflictului armat declaraseră o încetare a focului. În consecinţă, s-a considerat că expulzarea către Croaţia este posibilă şi că nu există niciun risc aparent ca reclamanţii să fie obligaţi să ia parte la un conflict armat sau că nu ar fi protejaţi în această ţară. Reclamanţii au prezentat, fără succes, şi certificate medicale care susţin că suferă de tulburări psihice care împiedică expulzarea lor.
Art. 4 din Protocolul nr. 4. Prin expulzare colectivă se înţelege orice măsură prin care un străin, în calitate de membru al unui grup, este forţat să părăsească o ţară, în afară de situaţia în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile şi obiective a situaţiei particulare a fiecărui membru al grupului în cauză. Faptul că mai mulţi străini au fost obiect al unor decizii asemănătoare nu trebuie să conducă la concluzia unei expulzări colective, atunci când fiecare persoană în parte a putut, în mod individual, să îşi susţină în faţa autorităţilor competente argumentele care se opun la expulzare. În speţă, fiecare dintre reclamanţi a formulat o cerere individuală în faţa oficiului de imigrări şi a putut ă îşi expună argumentele ce militau contra trimiterii sale în Croaţia. Astfel, autorităţile au luat în calcul nu numai situaţia generală, ci şi situaţia particulară a fiecărui solicitant. De aceea, art. 4 din Protocolul nr. 4 nu a fost violat, reclamanţii nefăcând obiectul unei expulzări colective.
Art. 3. Toţi reclamanţii au şi cetăţenie croată. În aceste condiţii, nimic nu indică că ar putea suferi rele tratamente în Croaţia sau că acest stat ar putea lua o decizie de expulzare a lor către Bosnia sau, cel puţin, că o decizia de expulzare către Bosnia nu ar viza o zonă în care populaţia de origine croată să nu fie majoritară. În consecinţă, nu există niciun motiv serios de a crede că reclamanţii pot fi supuşi, în cazul expulzării lor către Croaţia sau către zona croată din Bosnia, unui risc real de a fi supuşi unor tratamente contrare art. 3.
| ← Federacion Nacionalista Canaria contra Spaniei - Alegeri Prag... | Ismaili contra Germaniei - Pedeapsa cu moartea Interdicţia... → |
|---|
