McCANN contra Marii Britanii - Domiciliu. Evacuarea unui chiriaş dintr-o locuinţă socială în urma unei proceduri sumare care nu asigura garanţii procedurale adecvate
| Comentarii |
|
Cauza McCANN împotriva Marii Britanii (nr. 19009/04), hotărârea din 13 mai 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
Reclamantul şi soţia sa ocupau în calitate de chiriaşi sociali, potrivit Legii Locuinţelor din 1985, o casă cu trei dormitoare aparţinând municipalităţii. în urma destrămării căsătoriei, soţia a obţinut un ordin de evacuare a reclamantului din locuinţă, întemeiat pe violenţa domestică. După ce ea împreună cu copii au fost repartizaţi în altă locuinţă, reclamantul s-a mutat în locuinţa liberă şi a efectuat lucrări majore de renovare. Relaţia cu soţia sa s-a îmbunătăţit, iar ea a intervenit în favoarea cererii lui privind un schimb de locuinţe cu un alt chiriaş. Cererea era motivată de faptul că locuinţa cu trei dormitoare era prea mare pentru el, iar reclamantul solicita o locuinţă în zonă pentru a putea fi vizitat de către copii. în ianuarie 2002, un oficial al primăriei, observând că locuinţa nu era în realitate liberă, a vizitat-o pe soţia reclamantului şi a convins-o să semneze o cerere de evacuare. Soţia a spus că nu a înţeles la acel moment că aceasta ar fi desfiinţat dreptul reclamantului de a locui în casă sau de a o schimba. Ulterior, autoritatea locală a solicitat să reintre în posesia casei, obţinând câştig în instanţă, în apel. Curtea de apel a constatat că autoritatea locală a acţionat legal şi că cererea de evacuare a fost valabil întocmită chiar dacă a fost semnată fără a se înţelege care îi sunt consecinţele. Acea decizie a fost menţinută în procedurile judiciare de revizuire pornite de reclamant. Reclamantul a fost evacuat din locuinţă.
În drept
Cererea de evacuare şi procedurile de recuperare a posesiei locuinţei au semnificaţia unei imixtiuni în dreptul reclamantului la respectarea domiciliului său. Acea imixtiune era prevăzută de lege şi a urmărit scopuri legitime, respectiv acela al protejării dreptului autorităţii locale de a recâştiga posesia imobilului de la o persoană fizică care nu avea un drept contractual sau un alt drept să îl folosească şi al asigurării că sistemul legal de atribuire a locuinţelor era aplicat în mod corect. Curtea a notat că orice persoană supusă riscului de a-şi pierde locuinţa trebuie să poată supune problema propor-ţionalităţii măsurii în faţa unui tribunal independent, chiar dacă potrivit legii interne nu mai avea dreptul de a ocupa locuinţa. Chiar dacă autorităţile locale ar fi încercat să îl evacueze pe reclamant în concordanţă cu cadrul legal, reclamantul putea solicita instanţei să examineze circumstanţele sale personale, inclusiv nevoia asigurării unei locuinţe pentru copiii săi, precum şi împrejurarea dacă soţia sa a părăsit într-adevăr locuinţa din cauza violenţei domestice.
Cu toate acestea, autorităţile au ales să evite procedura legală, solicitând soţiei reclamantului să semneze cererea de evacuare, care a avut ca rezultat încetarea dreptului reclamantului, cu efect imediat, de a rămâne în locuinţă. Autoritatea locală, în cursul acelei proceduri, nu a acordat nicio importanţă dreptului reclamantului la respectarea domiciliului său. Nici procedurile declanşate pentru a intra în posesia apartamentului şi nici cele de revizuire judiciară nu au dat posibilitatea examinării de către instanţă a faptului dacă pierderea de către reclamant a domiciliului său a fost proporţională cu scopurile legitime urmărite. Nu avea relevanţă dacă soţia acestuia a înţeles sau nu care sunt efectele cererii de evacuare. Garanţiile procedurale din cadrul procedurii sumare disponibile în situaţia notificării evacuării unui chiriaş erau inadecvate.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 2.000 euro cu titlu de daune morale.
| ← FERLA contra Poloniei - Viaţă de familie. Restricţionarea... | PETROV contra Bulgariei - Discriminare (art. 8). Imposibilitatea... → |
|---|
