MUSCIO contra Italiei - Recepţionarea în căsuţa poştală electronică a unor mesaje nesolicitate, cu caracter pornografic şi ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, ingerinţă: inadmisibilă.
| Comentarii |
|
MUSCIO împotriva Italiei (Dosar nr. 31358/03) Decizie CEDO -13.11.2007 [Secţia a ll-a]
Reclamantul este preşedintele unei asociaţii de preoţi catolici. Acesta a depus plângere împotriva lui X, pe că ar fi primit, în căsuţa poştală electronica scrisori cu caracter obscen. Parchetul a dat o ordonanţa de
neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că nu ar fi avut loc nici o defăimare, nici o escrocherie, că nu ar fi avut loc nici o prelucrare ilicită a datelor personale ale reclamantului şi că acesta nu putea invoca articolul din codul penal care pedepsea punerea în circulaţie a imaginilor obscene, întrucât, fiind pornografice, mesajele incriminate nu aveau un conţinut obscen. E-mail-urile primite de reclamant fuseseră trimise la întâmplare, la adrese existente pe reţeaua de internet. Era imposibil de identificat expeditorul, deoarece îşi ascunsese adresa electronică. în cererea sa, reclamantul s-a plâns şi de faptul că nu a avut mijloace juridice pentru a se opune primirii acestor scrisori electronice.
Inadmisibilă: Reclamantul a primit în cutia poştală, mesaje cu conţinut pornografic, care i-au rănit convingerile morale. Curtea apreciază că primirea de corespondenţă nedorită sau şocantă poate fi analizată ca o ingerinţă în viaţa privată.
Odată conectaţi la internet, utilizatorii sistemelor de schimb de scrisori electronice nu se bucură de o protecţie efectivă a vieţii lor private, expunându-se primirii de mesaje, imagini şi informaţii adesea nesolicitate. Acest inconvenient poate fi redus prin instalarea de „filtre" informatice.
Oricum, acţiunea judiciară a reclamantului nu putea începe, fiindcă expeditorul scrisorilor litigioase îşi ascunsese adresa electronică. într-adevăr, în lupta contra fenomenului spam, multe ţări şi operatori informatici întâmpină dificultăţi obiective, pe care mijloacele tehnice nu sunt întotdeauna în măsură a le depăşi.
în aceste împrejurări, Curtea nu a putut decide dacă statul ar fi trebuit să depună eforturi suplimentare pentru a se achita de eventualele obligaţii pozitive decurgând din art. 8.
De altfel, operatorii de reţea informatică acţionează în cadrul acordurilor cu autorităţile statale şi sub supravegherea acestora din urmă. Din acest motiv, reclamantul ar fi putut introduce o acţiune civilă în daune interese, prin care ar fi putut cere o compensaţie financiară, chiar în imposibilitatea identificării expeditorului scrisorilor electronice litigioase: vădit nefondată.
A se vedea şi K.U. împotriva Finlandei, dosar nr. 2872/02, decizie din 27.06.2006, Nota de informare nr. 88.
| ← PFEIFER contra Austriei - Neprotejarea reputaţiei reclamantului... | VOSKUIL contra Olandei - Arestarea unui jurnalist în scopul de... → |
|---|
