ZAGARIA contra Italiei - Interceptarea unei convorbiri telefonice confidenţiale, între un acuzat participant la audiere prin video-conferinţă şi avocatul acestuia: încălcare.
| Comentarii |
|
ZAGARIA împotriva Italiei (Dosar nr. 58295/00) Hotărâre CEDO -27.11.2007
În fapt:
Dreptul italian aplicabil în 1998 prevedea în anumite cazuri, ca acuzatul să participe la dezbaterile procesului său, de la distanţă, printr-o legătură audiovizuală între locul în care era deţinut şi sala tribunalului în care se desfăşura procesul. Acuzatul îşi poate consulta avocatul prezent în sala de judecată, printr-o comunicare telefonică secretă, cu scopul de a garanta confidenţialitatea conversaţiei dintre cei doi. în cazul reclamantului, s-a dovedit faptul că în cursul unei audieri în faţa curţii cu juraţi, supraveghetorul prezent în sala de video-conferinţă a ascultat şi transcris discuţii purtate prin telefon între reclamant şi apărătorul său; acesta din urmă se afla în sala de audiere, în timp ce reclamantul - din locul lui de detenţie - urmărea dezbaterile prin video-conferinţă. Această interceptare a ajuns la cunoştinţa avocatului reclamantului după aproximativ 11 luni. Urmărirea împotriva agentului de supraveghere răspunzător pentru această transcriere a fost clasată fără consecinţe, motiv pentru care nu a fost deschisă nicio procedură disciplinară, în spaţiile penitenciarului au fost instalate cabine telefonice cu o sonorizare mai bine protejată. Reclamantul s-a plâns Curţii de la Strasbourg asupra imposibilităţii de a comunica în mod confidenţial cu avocatul lui.
În drept:
Art. 6 alin. (3) lit. c) şi 6 alin. (1) coroborate - Ascultând conversaţia telefonică a reclamantului cu avocatul său, supraveghetorul a încălcat regula confidenţialităţii instituită de dreptul intern aplicabil. Guvernul nu a dat nicio justificare plauzibilă pentru un astfel de comportament, limitându-se să invoce o „ascultare involuntară", în aceste împrejurări, Curtea nu poate conchide că ascultarea conversaţiei şi rezumarea acesteia într-un raport confidenţial adresat conducerii penitenciarului erau „absolut necesare".
Curtea subliniază că - pentru un acuzat - posibilitatea de a da dispoziţii confidenţiale apărătorului său, în momentul în care se discută cauza sa şi când probele sunt prezentate în faţa instanţei de fond, constituie un element esenţial pentru un proces echitabil. Conversaţia interceptată nu pare a avea nicio legătură directă cu temeinicia acuzaţiilor sau cu strategia apărării, iar reclamantul şi apărătorul acestuia au avut cunoştinţă despre aceasta după mai mult de zece luni, însă, la această dată, procesul împotriva reclamantului era încă în curs. Ţinând cont de slaba reacţie a statului faţă de supraveghetor, care a beneficiat de neînceperea urmăririi penale şi nu a făcut obiectul unor cercetări disciplinare, reclamantul nu avea nicio garanţie că incidentul nu s-ar mai fi repetat. Din acel moment, reclamantul avea motive să se teamă că şi alte conversaţii i-ar fi fost ascultate, fapt ce l-a determinat să ezite înainte de a aborda probleme presupuse a fi importante pentru acuzare.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41 - Prejudiciu moral - constatarea încălcării a fost suficientă.
A se vedea cauza Marcello Viola împotriva Italiei, dosar nr. 45106/04, 5 octombrie 2006, Notă de informare nr. 90.
| ← HANY contra Italiei - Dreptul la apărare. Acuzat aflat în... | PFEIFER contra Austriei - Neprotejarea reputaţiei reclamantului... → |
|---|
