PFEIFER contra Austriei - Neprotejarea reputaţiei reclamantului de către instanţele naţionale în cadrul unui proces de calomnie ca urmare a publicării unei scrisori în care i se reproşau acte de natură penală: încălcare.
| Comentarii |
|
PFEIFER împotriva Austriei (Dosar nr.12556/03) Hotărâre CEDO -15.11.2007 [Secţia I]
În fapt:
Reclamantul a publicat un comentariu critic la adresa unui profesor care scrisese un articol susţinând că evreii au declarat război Germaniei în 1933 şi minimalizând crimele regimului nazist. Câţiva ani mai târziu, profesorul a fost acuzat datorită acelui articol în temeiul unei legi care interzice naţionalism-socialismul. El s-a sinucis cu puţin timp înainte de proces. Editorul şef al revistei de dreapta „Zur Zeit" a adresat o scrisoare abonaţilor solicitând suport financiar şi susţinând că un grup de antifascişti încearcă să îi producă un prejudiciu prin mijloace de informare media şi prin declanşarea unor procese penale şi civile. Scrisoarea repeta susţinerea pe care revista o făcuse într-un articol anterior potrivit căreia reclamantul a fost membru al unei „asociaţii de vânătoare" ce a determinat moartea profesorului. Instanţele interne l-au achitat pe editorul-şef de acuzaţia de calomnie reţinând că scrisoarea conţinea o judecată de valoare care avea o bază factuală suficientă.
În drept:
Plângerea privea faptul că statul a eşuat în protejarea reputaţiei reclamantului de imixtiunile unei terte persoane. Art. 8 era aplicabil, deoarece, chiar în contextul unei dezbateri publice, reputaţia unei persoane este parte a identităţii personale şi a integrităţii sale psihologice şi, prin urmare, face parte din viaţa privată a persoanei respective. Instanţele interne au considerat declaraţia contestată ca fiind o judecată de valoare cu suficientă bază factuală pentru a nu fi defăimătoare. Curtea nu a fost convinsă de această apreciere, deoarece declaraţia a stabilit în mod clar o legătură cauzală între acţiunile reclamantului şi sinuciderea profesorului. O astfel de legătură nu a constituit o chestiune speculativă, ci un fapt susceptibil de a fi dovedit clar, dar nu a fost oferită Curţii nici o probă despre existenţa ei. Deşi este adevărat că până şi declaraţiile şocante sau ofensatoare sunt protejate de dreptul la libertatea de exprimare, declaraţia în cauză a depăşit limitele acceptabile prin faptul că l-a acuzat pe reclamant de comportament criminal, presupus a-l fi dus în cele din urmă pe profesor către suicid.
Chiar dacă declaraţia putea fi înţeleasă ca o judecată de valoare, a lipsit o bază factuală suficientă. Folosirea expresiei „un membru al unei asociaţii de vânătoare" sugerează că reclamantul a acţionat în cooperare cu alte persoane în scopul persecutării şi atacării profesorului. Nu există indicii că reclamantul, care doar a scris un articol la începutul seriei de evenimente, a acţionat într-o astfel de manieră sau cu o asemenea intenţie, iar articolul său nu a depăşit limitele criticii acceptabile. Curtea nu a fost prin urmare convinsă că motivele avansate de instanţele interne depăşesc în greutate dreptul reclamantului la protecţia reputaţiei sale.
Concluzie: încălcare (cinci voturi la două).
Art. 41 - 5000 Euro pentru daune morale.
| ← ZAGARIA contra Italiei - Interceptarea unei convorbiri... | MUSCIO contra Italiei - Recepţionarea în căsuţa poştală... → |
|---|
