Negarea Holocaustului Aplicabilitatea art 10
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Chauvy şi alţii versus Franţa, 29 iunie 2004, 64915/01
art. 17 din Convenţie interzice negarea unor evenimente istorice importante care au fost ferm stabilite.
Reclamanţii au publicat în calitate de autor, respectiv de editor, o lucrare consacrată unei perioade din cel de-al doilea război mondial, rememorând evenimente legate de Rezistenţa franceză din zona Lyon. În cursul lucrării, s-a pus la îndoială veridicitatea mai multor întâmplări istorice, intrate în legendă, autorul sugerând faptul că istoria Rezistenţei este o fabulaţie. Reclamanţii au fost condamnaţi pentru calomnie, instanţa constatând că aceştia au negat, prin abateri grave de la deontologia şi metodica istorică, evenimente istorice importante şi cu consecinţe politice semnificative.
Art. 10 („Libertatea de exprimare”). Există în mod evident o ingerinţă în libertatea de expresie a reclamanţilor prin condamnarea reclamanţilor. Aceasta se baza pe nişte legi destul de vechi, dar care au fost interpretate în jurisprudenţă. Curtea a considerat că reclamanţii trebuiau să cunoască conţinutul acestei jurisprudenţe, întrucât ea era abundentă şi atingea domeniul lor de activitate, astfel încât normele legale erau previzibile. Condamnarea acestora viza un scop legitim, anume protecţia reputaţiei unor persoane. Cu privire la necesitatea ingerinţei, Curtea aminteşte că art. 17 din Convenţie interzice negarea unor evenimente istorice importante care au fost ferm stabilite – precum Holocaustul – iar reclamanţii au căutat adevărul istoric făcând abstracţie de orice urmă de metodă istorică, după cum corect au argumentat instanţele interne, şi au procedat la anumite insinuări extrem de grave cu privire la fapte ferm stabilite ca fiind reale. În consecinţă, nu există o violare a art. 10.
| ← Özalp şi alţii contra Turciei - Existenţa unui risc de a... | Selistö contra Finlandei - Informaţii factuale Informaţii... → |
|---|
