Pedersen şi Baadsgaard contra Danemarca - Informaţii factuale Realitatea afirmaţiilor

Hotărâri CEDO

CEDO, Marea Cameră, hotărârea Pedersen şi Baadsgaard contra Danemarca, 17 decembrie 2004, 49017/99

Atunci când se impută fapte concrete acestea trebuie să aibă o bază reală şi solidă.

Reclamanţii au produs în 1990-1991 două emisiuni TV privind condamnarea unei persoane, X., pentru omor în 1982. Emisiunile criticau sever modul în care poliţia a derulat ancheta respectivă şi conţineau un interviu cu o persoană care a declarat că ar fi spus la poliţie că l-a văzut pe X. în altă parte decât locul crimei. Reclamanţii au formulat o listă cu întrebări retorice vizând un poliţist, al cărui nume şi poză au fost afişate pe ecran, privind sustragerea de elemente de probă din dosar. Acesta a formulat plângere penală pentru calomnie, iar reclamanţii au fost condamnaţi la o amendă şi la plata de daune interese.

1. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Durata procedurii. Curtea a considerat că, luând în calcul complexitatea procedurii şi comportamentul părţilor, o durată de peste 5 ani nu este nerezonabilă, astfel că art. 6 nu a fost violat.

2. Art. 10 („Libertatea de exprimare”). Reclamanţii nu au fost condamnaţi pentru că au criticat modul în care s-a desfăşurat ancheta, nici pentru judecăţile de valoare pe care le-au formulat la adresa poliţiei, ci pentru că au acuzat în mod direct o persoană în cadrul unei emisiuni TV difuzată la o oră de maximă audienţă, pentru că ar fi făcut să dispară probe dintr-un dosar penal. Afirmaţia este foarte gravă şi, având o bază factuală, necesita din partea reclamanţilor o probă a veridicităţii sale. În acest context, Curtea aminteşte că dosarul privindu-l pe X. avea peste 4.000 pagini şi peste 30 de martori au fost audiaţi, iar afirmaţiile reclamanţilor derivau dintr-o discuţie purtată doar cu unul dintre ei. În plus, în tot cursul procesului, ei nu au încercat să probeze că afirmaţia ar fi fost adevărată, iar sancţiunile nu au avut un nivel prea ridicat. De aceea, Curtea a considerat că sancţionarea lor nu a fost o măsură neproporţională a statului şi a decis, cu 9 voturi contra 8, că art. 10 nu a fost violat.

← Cumpănă şi Mazăre contra României - Libertatea presei...  Maestri contra Italiei - Lojă masonică Judecător Sancţiune →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pedersen şi Baadsgaard contra Danemarca - Informaţii factuale Realitatea afirmaţiilor