NIKOLOVA şi VELICHKOVA contra Bulgariei - Caracterul neadecvat al unei pedepse penale aplicate poliţiştilor responsabili pentru săvârşirea de rele tratamente care au avut drept urmare moartea victimei: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza NIKOLOVA şi VELICHKOVA împotriva Bulgariei (nr. 7883/03), hotărârea din 20 decembrie 2007 [secţia a V-a]
În fapt
În anul 1994, domnul Nikolov - soţul primei reclamante şi tatăl celei de-a doua - testa un detector de metale artizanal. Doi ofiţeri de poliţie, sergenţii şefi B.l. şi H.T. au fost trimişi să investigheze cazul. Aceştia s-au apropiat de domnul Nikolov, care, surprins de apariţia lor neaşteptată, a ridicat sapa pe care o ţinea în mână în apărarea sa. B.l. i-a smuls sapa din mână şi a aruncat-o la o distanţă sigură. Ambii ofiţeri l-au lovit atunci pe dl. Nikolov în zona capului, doborându-l şi încătuşându-l. El a fost dus la secţia de poliţie, unde, în timp ce era interogat, a leşinat. Ulterior a fost dus la spital dar, după ce a fost supus unei operaţii de îndepărtare a unui cheag de sânge, a decedat. Raportul medical a concluzionat că decesul a survenit ca urmare a unei traume craniene şi cerebrale severe şi hemoragiei intracraniene. în urma acestui incident a fost declanşată urmărirea penală împotriva celor doi ofiţeri, care au fost puşi sub acuzare. Ca urmare a declinării competenţei şi a cererilor repetate ale reclamantelor procedurile au fost reluate în luna ianuarie 1998, iar sergenţii au fost trimişi în judecată. Prima instanţă i-a condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte la o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare. Reclamantelor li s-au acordat despăgubiri, ce urmau a fi plătite de către sergenţi. în apel, reclamantele s-au plâns că pedeapsa era prea uşoară, iar cuantumul despăgubirilor prea
scăzut. Curtea de apel a reţinut că "situaţia nu impunea folosirea violenţei fizice de o asemenea intensitate", dar a menţinut suspendarea executării pedepsei. Despăgubirile acordate fiecărei reclamante au fost, totuşi, mărite. Procedurile de executare a hotărârii în ceea ce priveşte despăgubirile au fost întrerupte la sfârşitul anului 2004, deoarece sergenţii nu deţineau bunuri care să poată fi confiscate. Ca urmare a unei acţiuni în daune, introdusă de reclamante, instanţa a ordonat unităţii de poliţie să plătească despăgubiri, plata acestora fiind făcută la scurt timp de la sfârşitul acelor proceduri. Nicio măsură disciplinară nu a fost luată vreodată împotriva lui B.l. sau a lui H.T. B.l. a fost promovat la comanda unităţii, dar de atunci a demisionat din forţele de poliţie. în anul 1999, H.T. se parecăîncă lucra pentru forţele de poliţie, ca paznic la o bancă comercială.
În drept
Art. 34 - Deşi reclamantelor li s-au acordat despăgubiri pentru moartea dl. Nikolov, măsurile luate de autorităţi nu au constituit un remediu suficient. Procedurile penale împotriva ofiţerilor de poliţie au durat şapte ani, pedeapsa la care au fost condamnaţi a fost minimă, cu suspendare, şi nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar pentru acţiunile lor ilegale. Prin urmare, reclamantele pot pretinde că au calitatea de victime, în sensul art. 34.
Art. 2 {drept substanţial)- Instanţele bulgare au examinat probele şi situaţia de fapt din speţă şi au constatat că B.l. şi H.T., acţionând în virtutea calităţii lor oficiale, l-au lovit în mod intenţionat pe dl. Nikolov şi sunt responsabili pentru moartea acestuia. Instanţele interne au constatat, de asemenea, că incidentul în chestiune nu impunea „violenţe fizice de o asemenea intensitate". Curtea a concluzionat că moartea dl. Nikolov era imputabilă Bulgariei şi că forţa folosită pentru arestarea sa nu a fost «absolut necesară».
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 2 {dreptprocesual) - Curtea a considerat promptitudinea desfăşurării procesului penal ca fiind unitatea de măsură în evaluarea determinării autorităţilor de a-i urmări pe cei responsabili de moartea dl. Nikolov. Investigaţia a fost deschisă imediat după incident şi a progresat, la început, într-un ritm bun. Totuşi, a fost apoi oprită şi nu s-a reluat decât doi ani şi jumătate mai târziu şi doar în urma plângerilor repetate venite din partea reclamantelor. Sergenţii au fost, în cele din urmă, judecaţi şi condamnaţi în anul 2002, după mai mult de 7 ani de la moartea dl. Nikolov. Aceste întârzieri sunt inacceptabile într-o cauză ce implica violenţa poliţiei şi solicita o reacţie rapidă din partea autorităţilor. Curtea nu a putut trece peste faptul că, deşi legea internă dădea instanţelor posibilitatea de a-
i condamna la o pedeapsă de maximum 12 ani de închisoare, ele au ales pedeapsa minimă şi au suspendat executarea acesteia. într-adevăr, cel puţin până în 1999, cu mult după începerea procedurilor penale, ambii ofiţeri au lucrat în continuare în poliţie şi unul dintre ei a fost chiar promovat. în opinia Curţii, o astfel de reacţie într-un caz serios de rele tratamente aplicate de poliţie, având ca rezultat moartea persoanei, nu putea fi considerată adecvată. Condamnându-i pe B.l. şi H.T. la o pedeapsă cu suspendare, după mai mult de şapte ani de la uciderea dl. Nikolov, fără a-i cerceta disciplinar, Bulgaria a indus, în fapt, ofiţerilor sentimentul că ei nu puteau fi traşi la răspundere. Prin urmare, procedurile penale declanşate împotriva ofiţerilor de poliţie responsabili de moartea dl. Nikolov au fost inadecvate.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41: 7.000 euro pentru daune materiale şi 10.000 euro pentru daune morale.
| ← BREŢCANU contra României - Dreptul la respectul bunurilor... | COLAK contra Germaniei - Decizia unui medic de a nu informa... → |
|---|
