CEDO, secţia IV, hotărâreaElci c. Turcia, 13 noiembrie 2003, 23145/93 şi 25091/94
Dacă o persoană suferă anumite vătămări ale sănătăţii în intervalul de timp în care este deţinută, există o prezumţie de responsabilitate a statului cu privire la aplicarea unui tratament inuman.
Cei 16 reclamanţi sunt avocaţi care s-au ocupat în special de persoanele acuzate de colaborare cu PKK. Fiind acuzaţi de a fi implicaţi în activitatea acestei organizaţii, reclamanţii au fost arestaţi în noiembrie şi decembrie 1993 pe baza unor declaraţii făcute de G., un membru PKK. Potrivit reclamanţilor, aceştia au suferit torturi şi rele tratamente în timpul detenţiei – au fost ţinuţi cu ochii acoperiţi, au fost supuşi unor zgomote foarte puternice permanente, duşuri cu apă rece, ameninţări cu moartea – şi li s-a cerut să-şi mărturisească apartenenţa la PKK. Birourile şi locuinţele le-au fost percheziţionate. Întrucât statul contestă o parte din aceste afirmaţii, o delegaţie a Curţii s-a deplasat în Turcia pentru a audia martori.
1. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Mărturiile reclamanţilor cu privire la condiţiile de detenţie şi la tratamentele la care au fost supuşi în timpul privării de libertate sunt credibile şi coerente, fapt confirmat de examenele medicale superficiale şi precipitate la care au fost supuşi, de pneumonia unora dintre ei şi de leziunile altora. În consecinţă, ţinând cont şi de inactivitatea completă a autorităţilor în raport de anchetarea acestor acuzaţii, Curtea a constatat că art. 3 a fost violat.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1 lit. c). Curtea a constatat nu este necesar să se pronunţe asupra existenţei unor bănuieli rezonabile potrivit cărora reclamanţii ar fi comis o infracţiune, întrucât art. 5 a fost violat sub alt aspect, în condiţiile în care privarea de libertate a reclamanţilor nu s-a produs în conformitate cu legea internă. Aceasta impune, ca şi condiţie obligatorie a privării de libertate a unei persoane, autorizaţia prealabilă a unui procuror; niciunul dintre procurorii audiaţi de către comisia Curţii nu ar fi admis că el a dat acea autorizaţie, iar din actele scrise nu rezultă existenţa unui astfel de act. De aceea, art. 5 a fost violat.
3. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Inviolabilitatea corespondenţei şi a domiciliului. În condiţiile în care percheziţiile efectuate nu au fost autorizate printr-un mandat de percheziţie emis potrivit legii interne, există o violare a art. 8 sub acest aspect.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Elci contra Turciei - Recursul la forţă. Arestarea preventivă.
