PROCOLA contra LUXEMBURGULUI — Exercitarea succesivă, de către aceiaşi consilieri de stat şi în privinţa aceloraşi decizii, de funcţii consultative şi jurisdicţionale
| Comentarii |
|
418. — Procola este o lăptărie, constituită sub forma unei asociaţii agricole de drept luxemburghez; sediul ei social se află la Ingeldorf
Ca urmare a introducerii în statele membre ale Comunităţii europene a regimului numit „de cote de lapte", prin regulamentele CEE 856184 şi 857/84 din 31 martie 1984, Marele Ducat, prin regulamentul ducal din 3 octombrie 1984, adoptă dispoziţii care transpun regimul comunitar sus-men-ţionat în dreptul naţional.
Prin mai multe hotărâri ministeriale din 10 octombrie 1984, el atribuie celor patru cumpărători stabiliţi în ţară — printre care şi petiţionara — cantităţi de referinţă de lapte (cote) bazând repartiţia pe colecta anului 1981.
Petiţionara şi doi alţi cumpărători atacă deciziile de fixare a cantităţilor de referinţă în faţa comitetului contencios al Consiliului de Stat. Având în vedere răspunsurile Curţii de Justiţie a Comunităţilor europene, pe care a sesizat-o cu un număr de chestiuni prejudiciale, comitetul contenciosului anulează deciziile atacate la 26 februarie 1987, considerând că alegerea anului 1981 ca an de referinţă pentru calcularea cotelor antrenează o discriminare între cumpărători, contrară tratatului C.E.E. Cazul este trimis în faţa secretarului de stat pentru agricultură în vederea unei repartizări mai echitabile a cantităţilor de referinţă între cele patru lăptării.
La 27 mai 1987, secretarul de stat prezintă un proiect de regulament care la 2 iulie face obiectul unui aviz al Consiliului de Stat. Acesta din urmă propune unele amendamente şi supune spre aprobare un proiect de lege făcând regulamentul din 2 aprilie 1984 aplicabil în mod retroactiv, data intrării în vigoare, la nivel comunitar, a regimului de prelevare suplimentară. Proiectul de regulament devine, după unele modificări, regulamentul Marelui Ducat din 7 iulie 1987 şi proiectul de lege, legea din 27 august 1987. în aplicarea acestor texte, secretarul de stat emite patru hotărâri ministeriale fixând retroactiv, pentru fiecare campanie de lapte, începând din 2 aprilie 1984, cotele atribuite petiţionarei.
Aceasta din urmă introduce în faţa comitetului contenciosului recursuri în anulare contra acestor decizii, invocând îndeosebi ilegalitatea aplicării retroactive a regulamentului din 7 iulie 1987. Comitetul contenciosului le respinge prin hotărârea din 6 iulie 1988.
419. — în cererea lor din 22 noiembrie 1988 la Comisie, Procola şi şaizeci şi trei din aderenţii săi, toţi agricultori, îşi exprimă nemulţumirea faţă de de încălcarea art. 6 § 1 şi art. 7 ale Convenţiei şi a art. 1 din Protocolul nr. 1
• Hotărârea din 28 septembrie 1995 (Cameră) (seria A nr. 326)
420. — Curtea cercetează mai întâi dacă art. 6 § 1 este aplicabil. în faţa comitetului de contencios al Consiliului de Stat, părţile se opuneau în privinţa facultăţilor de a da efect retroactiv hotărârilor ministeriale fixând cotele de lapte: Procola susţinea că pentru anii 1984—1987 nici o prelevare nu era datorată ca urmare a anulării reglementării precedente şi a imposibilităţii de a face ca hotărârile respective să fie retroactive, în timp ce delegatul statului apăra legalitatea numitelor hotărâri. Teza petiţionarei prezenta suficientă seriozitate căci Consiliul de Stat a procedat la o examinare aprofundată a argumentelor prezente. Era deci vorba de o contestaţie referitoare la determinarea unui drept.
Curtea aminteşte că art. 6 § 1 intră în joc în momentul în care acţiunea are un obiect „patrimonial" şi se fondează pe o atingere pretinsă a drepturilor, de asemenea, patrimoniale, în pofida originii diferendului şi a competenţei jurisdicţiilor administrative.
Pentru a se asigura că procedura era determinantă pentru un drept cu caracter civil, Curtea îl are în vedere în ansamblu său. Exercitând recursul în faţa Consiliului de Stat, Procola a utilizat unicul mijloc — indirect — de care ea dispunea pentru a încerca să obţină rambursarea prelevărilor suplimentare. Ţinând seama de legătura strânsă existentă între procedura angajată de cea interesată şi de consecinţele pe care rezultatul amintitei proceduri ar fi putut să le aibă asupra unui drept cu caracter patrimonial şi, de o manieră mai largă, asupra activităţii economice a asociaţiei Procola, dreptul în cauză îmbracă un caracter civil. în rest, vărsarea unei sume în numele prelevării suplimentare către autorităţile naţionale poate fi privită ca o privare de proprietate, în sensul primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. Or, dreptul la respectarea bunurilor prezintă cu siguranţă un caracter civil. Aşadar, art. 6 § 1 se aplică în speţă (unanimitate).
421. — A fost încălcat acest articol? Curtea apreciază ca fiind inutil să cerceteze dacă este comitetul contenciosului un tribunal independent, petiţionara nepunând în cauză nici modul de desemnare şi nici durata mandatului consilierilor de stat, nici existenţa garanţiilor contra presiunilor exterioare.
Singurul punct de tranşat este acela de a şti dacă organul amintit îndeplinea exigenţele de imparţialitate cerute de art. 6, ţinând seama de faptul că patru din cei cinci membri ai săi s-au pronunţat asupra legalităţii unui regulament pe care l-au examinat înainte, în cadrul misiunilor cu caracter consultativ. Curtea constată că a existat confuzia funcţiilor consultative şi a funcţiilor jurisdicţio-nale în gândirea celor patru consilieri de stat. în cadrul unei instituţii ca cea a Consiliului de Stat luxemburghez, singurul fapt că anumite persoane exercită în mod succesiv, cu privire la aceleaşi decizii, cele două tipuri de funcţii este de natură să pună în cauză imparţialitatea structurală a amintitei instituţii. în speţă, Procola a putut în mod legitim să se teamă că membrii comitetului contenciosului s-au simţit legaţi de avizul dat anterior. Această simplă îndoială, oricât de puţin justificată ar fi ea, este suficientă pentru a altera imparţialitatea tribunalului în cauză, ceea ce dispensează Curtea de a examina celelalte capete de cereri. Aşadar, art. 6 § 1 a fost încălcat (unanimitate).
422. — în baza art. 50, Curtea apreciază că numai cheltuielile de judecată şi taxele pot da loc la rambursare şi atribuie petiţionarei suma de 350.000 FL (unanimitate).
| ← POISS contra AUSTRIEI — Procedură de comasare funciară | PIERSACK contra BELGIEI— Exercitarea succesivă, de către... → |
|---|
