Presupusa executare extrajudiciara Agenti ai Statului Ancheta ineficace - Fatma Kacar contra Turciei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Fatma Kaçar versus Turcia, 15 iulie 2005, 35838/97
Eficacitatea anchetei se măsoară în primul rând plecând de la rezultatele acesteia.
În 1994, soţul reclamantei a fost găsit mort pe strada pe care locuia. O anchetă a fost deschisă şi au fost ridicate mai multe probe de la locul decesului, a fost ascultat un martor şi s-a efectuat autopsia cadavrului. Potrivit raportului de autopsie, victima a decedat ca urmare a împuşcării sale în spate. În cadrul unei operaţiuni contra unei organizaţii teroriste, poliţia a arestat un suspect, I. H., în decembrie 1998. Acesta a recunoscut că a participat la asasinarea victimei, împreună cu o persoană numită U., la ordinele organizaţiei din care făcea parte. Procedura penală contra lui I. H. este încă în curs, la data pronunţării prezentei hotărâri. Reclamanta s-a constituit parte civilă în cadrul procedurii. În iunie 2001, poliţia la arestat pe H. G. Acesta a declarat că, printr-un intermediar, a primit ordin de la o organizaţie teroristă să îl ucidă pe soţul reclamantei, împreună cu un complice M. E. G. Procedura penală contra lui H. G. este încă în curs, la data pronunţării prezentei hotărâri. În octombrie 2002, o instanţă l-a condamnat pe M. E. G. la detenţiune pe viaţă pentru participarea sa la asasinat. Instanţa a precizat că asasinatul a fost comandat de către o persoană numită S. şi l-a avut ca autor pe H. G. iar M. E. G a fost complice al operaţiunii.
Art. 2. Cu privire la circumstanţele decesului victimei. Reclamanta a susţinut că soţul său a fost victima unei executări extrajudiciare. Totuşi, concluzia că soţul său ar fi fost ucis de către agenţi ai statului sau cu complicitatea acestora ţine mai degrabă de domeniul ipotezelor şi al speculaţiilor decât de cel al probelor fiabile. Întrucât nu s-a putut stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil, că a existat o implicare a statului turc în asasinarea soţului reclamantei, nu există o violare a art. 2 ca urmare a unei acţiuni a statului.
Cu privire la existenţa unei anchete efective. Dacă ancheta penală a început imediat după deces, există o lipsă de diligenţă în maniera în care autorităţile au condus ancheta. Prima fază a acesteia este marcată de perioade de inactivitate inexplicabile, parchetul nu a audiat decât un martor, familia defunctului nu a fost informată despre evoluţia anchetei; parchetul însuşi a avut dificultăţi de a urmări evoluţia anchetei efectuate de poliţie; raportul de expertiză balistică nu a determinat ce tip de armă a fost utilizată în comiterea faptei. Chiar dacă autorităţile au deschis o anchetă penală contra autorilor prezumaţi ai faptei, toate persoanele implicate nu au identificate niciodată. Prezumtivul coautor al faptei, comisă în 1994, al cărui complice i-a dezvăluit numele, nu a fost descoperit până în 2005. Procedura penală angajată contra persoanelor arestate în 1998 şi 2001 nu este încă finalizată în 2005, ci este pendinte în faţa primei instanţe de mai mulţi ani, fără ca statul să furnizeze vreo explicaţie rezonabilă pentru acest lucru. Pentru toate aceste motive, există o violare a art. 2 cu privire la obligaţia realizării unei anchete efective relativ la decesul unei persoane.
Art. 13. Deşi autorităţile aveau obligaţia de a efectua o anchetă efectivă asupra circumstanţelor decesului, ancheta deschisă, de mulţi ani, contra anumitor persoane, nu este încă finalizată. De aceea, lipseşte un remediu efectiv în dreptul intern prin care să se protejeze viaţa victimei violării dreptului său la viaţă. În consecinţă, există şi o violare a art. 13.
| ← Noţiunea de domiciliu Sediu profesional - Petri Sallinen contra... | Necesitatea perchezitiei Violarea domiciliului Conditii - Kent... → |
|---|
