Acuzatii McDonalds Protest Calitati nutritionale Riscuri Document militant Calomnie - Steel si Morris contra Marea Britanie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Steel şi Morris versus Marea Britanie, 15 februarie 2005, 68416/01
Trebuie tolerat un anumit grad de hiperbolizare şi exagerare într-un document militant.
Reclamanţii au fost asociaţi ai unei mici organizaţii numite London Greenpeace – fără nici o legătură cu Greenpeace International. La mijlocul anilor 1980, organizaţia a lansat o campanie contra companiei McDonalds’s. Un document de 6 pagini a editat şi difuzat în cadrul acestei campanii. Acesta conţinea mai multe acuzaţii la adresa companiei: societatea este responsabilă pentru foametea din lumea a treia şi pentru expulzarea micilor fermieri de pe terenurile lor în pădurile tropicale; produsele societăţii sunt lipsite de calităţi nutriţionale şi ridică riscuri pentru sănătatea consumatorilor; copii sunt folosiţi abuziv în reclamele companiei; condiţiile de lucru din cadrul societăţii sunt foarte rele; animale sunt sacrificate prin practici crude. McDonald’s a formulat o acţiune în despăgubiri pentru calomnie. Reclamanţii au contestat că ei ar fi publicat documentul şi au contestat caracterul calomnios al acestuia. Ei au cerut acordarea unui sprijin judiciar financiar însă au fost refuzaţi pentru că, în Marea Britanie, nu se acordă sprijin financiar pentru acuzaţiile de calomnie. De aceea, ei au fost nevoiţi să îşi asigure singuri apărarea pe tot parcursul procedurii, fiind uneori ajutaţi pro bono de către nişte avocaţi, în condiţiile în care procesul a avut 313 termene de judecată, fiind cel mai lung din istoria Marii Britanii. La un moment dat, reclamanţii au fost în imposibilitate să plătească cheltuielile curente ale procedurii, constând în copii după documente, obţinându-le finalmente cu ajutorul unor donaţii. În cursul procesului, unul dintre reclamanţi a semnat o declaraţie pe care o daduse în cadrul altei proceduri, unde admitea că a publicat documentul litigios. Instanta a admis această declaraţie ca probă, în ciuda afirmaţiei reclamantului potrivit căruia declaraţia conţine o eroare materială, întrucât avocatul său a uitat să precizeze cuvântul „pretins”. Acţiunea companiei McDonald’s a fost admisă. Curtea de Apel a considerat că anumite afirmaţii au fost justificate, iar altele erau simple comentarii. De aceea, suma acordată cu titlu de daune interese a fost redusă.
Art. 6 § 1. Egalitatea armelor. Absenţa sprijinului judiciar. Problema de a ştii dacă acordarea unui sprijin judiciar este necesară pentru ca procedura să fie considerată echitabilă trebuie să fie tranşată ţinând cont de circumstanţele speciale ale fiecărei cauze, în special de importanţa acţiuni pentru situaţie reclamantului, complexitatea litigiului şi a procedurii aplicabile, precum şi capacitatea reclamantului de a se apăra singur. În ceea ce priveşte importanţa acţiunii pentru reclamant, Curtea reţine că procedura putea să aibă consecinţe financiare severe. În ceea ce priveşte complexitatea procedurii, Curtea a notat că procesul a avut 313 termene de judecată în primă instanţă, precedate de alte 28 de termene în procedura prealabilă şi 23 de termene de judecată în apel. Au existat 40 000 de pagini de probe şi au fost audiate 130 de persoane. Litigiul nu era simplu nici în plan strict juridic, importante chestiuni de procedură trebuind să fie decise de către judecător înainte de a lua hotărârea pe fond. În aceste circumstanţe, chiar dacă reclamanţii s-au dovedit a fi destul de ingenioşi, chiar dacă judecătorul le-a acordat o mai mare libertate şi posibilitate e acţiune, chiar dacă au fost ajutaţi uneori de avocaţi profesionişti, lipsa ajutorului judiciar i-a pus pe o poziţie vădit dezavantajoasă faţa de compania McDonald’s, fapt care constituie o violare a dreptului la un proces echitabil.
Art. 10. Problema principală, în condiţiile în care existenţa unei ingerinţe în libertatea de expresie a reclamanţilor, ingerinţă care a fost prevăzută de lege şi a vizat un scop legitim, este aceea de a ştii dacă ingerinţa era necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor altuia. Curtea a considerat că, într-o societate democratică, chiar şi grupurile mici, precum asociaţia reclamanţilor trebuie să contribuie la dezbaterea publică, iar aceste grupuri beneficiază de protecţia oferită presei prin art. 10, întrucât joacă acelaşi rol într-o societate democratică.
Garanţia oferită de art. 10 unui jurnalist în ceea ce priveşte afirmaţiile privind subiecte de interes general este subordonată condiţiei ca acesta să acţioneze cu bună credinţă, furnizând informaţii exacte şi demne de crezut cu respectarea deontologiei jurnalistice; aceeaşi regulă trebuie să se aplice şi altor persoane care se angajează în dezbaterea publică. În acelaşi timp, trebuie tolerat un anumit grad de hiperbolizare şi exagerare într-un document militant. În raport de cele expuse mai sus, luând în calcul faptul că Curtea a constatat existenţa unei inegalităţi de arme între reclamanţi şi compania McDonald’s care vizează şi probarea veridicităţii celor afirmate în documentul litigios, Curtea a constatat că impunere unor daune interese foarte mari constituie o măsură disproporţionată faţa de afirmaţiile reclamanţilor, făcând ca ingerinţa să nu poate fi considerată ca necesară într-o societate democratică pentru protecţia drepturilor şi intereselor altuia. De aceea, există şi o violare a art. 10.
| ← Interzicere comunicări sindicate Previzibilitatea legii Clauză... | Demnitar Regim special de protecţie împotriva criticilor -... → |
|---|
