Riela si altii contra Italiei - Confiscare Activitati mafiote Consecinte
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, decizia Riela şi alţii versus Italia, 4 septembrie 2001, 52439/99
Confiscarea constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamanţilor, care trebuie a fi considerată o reglementare a folosinţei lucrurilor şi nu o privare de proprietate.
În decembrie 1995, o instanţă de judecată a dispus confiscarea mai multor bunuri aparţinând reclamanţilor, în special terenuri, imobile, maşină şi cote-părţi din societăţi comerciale, în aplicarea unei legi adoptate privind măsurile de prevenire, pe motiv că bunurile au fost obţinute prin activităţi ilicite. Instanţa a subliniat că mai multe indicii conduc la ideea după care reclamanţii fac parte dintr-o organizaţie infracţională din Sicilia, a cărei evoluţie a putut fi stabilită pe baza unor declaraţii ale unor mafioţi care au colaborat cu autorităţile. Instanţa de apel a confirmat decizia, considerând că este rezonabil de crede că bunurile sunt fructele unei activităţi ilicite. Curtea de Casaţie a respins recursul reclamanţilor, în urma unei proceduri desfăşurată în cameră de consiliu, la care li s-a permis participarea la şedinţă. Decizia de confiscare nu a fost încă executată.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Confiscarea constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamanţilor, care trebuie a fi considerată o reglementare a folosinţei lucrurilor şi nu o privare de proprietate. Prevăzută de lege, confiscarea a vizat un scop legitim. Cu privire la proporţionalitatea cu scopul vizat, Curtea îi recunoaşte legiuitorului o marjă de apreciere foarte largă în cadrul politicilor de prevenire a infracţiunilor, cu atât mai mult cu cât Convenţia nu interzice prezumţiile de fapt. În speţă, Curte trebuie să verifice dacă procedurile care s-au derulat în faţa instanţelor italiene a oferit reclamanţilor, ţinând cont de gravitatea măsurilor ce au fost aplicate, o ocazie adecvată de a-şi susţine cauză în faţa autorităţilor competente. Curtea a constatat că această condiţie a fost îndeplinită, câtă vreme cauza a fost examinată de către trei instanţe, în urma unor proceduri contradictorii. În plus, instanţele sesizate au examinat faptele într-o modalitate obiectivă fără să se bazeze pe o simplă bănuială, analizând situaţia financiară a reclamanţilor pentru a concluziona că bunurile confiscate nu puteau fi cumpărate decât graţie folosirii unor profituri ilicite. Astfel, ţinând cont de marja de apreciere a statelor în ceea ce priveşte reglementarea folosinţei bunurilor în conformitate cu interesul general, în speţă în cadrul politicii penale vizând combaterea fenomenului mafiot, Curtea a considerat că ingerinţa nu a fost disproporţionată cu scopul vizat. În consecinţă, plângerea reclamanţilor este inadmisibilă, fiind vădit nefondată.
Art. 6. Domeniul de aplicabilitate. În dreptul italian, măsura preventivă a confiscării bunurilor reclamanţilor nu a implicat o analiză a vinovăţiei lor penale, ci ava drept scop împiedicarea comiterii unor infracţiuni viitoare. În plus, aplicarea confiscării nu este condiţionată de pronunţarea prealabilă a unei condamnări, astfel încât nu este o pedeapsă. De aceea, art. 6 nu este aplicabil în ceea ce priveşte aspectul său penal.
| ← Elia srl contra Italiei - Permis de construire Refuz de acordare... | Sciortino contra Italiei - Executarea unei hotărâri... → |
|---|
